Dezvoltarea celui mai nou lansator european, Ariane 6, va oferi Europei acces garantat la spațiu la un preț competitiv. De-a lungul timpului și recent datorită noului statut pe care România îl are în relația cu ESA, numărul entităților industriale care activează în domeniul spațial în România a crescut.
Fie că vorbim de înfiinţarea de noi organizaţii, fie că o parte din organizaţiile existente şi-au orientat un segment din activitate către domeniul spaţial, în prezent putem vorbi de aproximativ 80 de organizaţii, fără a lua în calcul universitățile.
Domnul Marius-Ioan Piso, președinte al Agenției Spațiale Române (ROSA) estimează că numărul lor va continua să crească şi ne povesteşte despre cum s-a dezvoltat domeniul spaţial în România.
Cum s-a dezvoltat, din punctul dumneavoastră de vedere, sectorul pe care activați? Cum considerați că se va dezvolta în următorii ani?
La nivel global, direcțiile de dezvoltare ale domeniului sunt îndreptate către reducerea costurilor și facilitarea accesului la spațiu. După retragerea din serviciu a navetei spațiale americane, lansarea astronauților s-a făcut și continuă să se facă cu un singur sistem spațial, cel rusesc. Inițiativele din domeniul privat ar putea schimba acest lucru pe viitor, asigurându-se astfel, nu numai o alternativă, dar și o soluție de rezervă.
Noi vom contribui la dezvoltarea celui mai nou lansator european, Ariane 6, programat a fi finalizat în 2021. Rolul dezvoltării acestui lansator este acela de a oferi Europei acces garantat la spațiu la un preț competitiv. De asemenea, participăm la programul dedicat Staţiei Spaţiale Internaţionale, fapt care permite organizaţiilor din România să aibă acces la experimente desfăşurate în condiţii reale de zbor spaţial. Suntem de asemenea implicați în programul NeoSat, noul satelit de telecomunicații, planificat pentru lansare în anul 2020. Contribuția României va consta, de asemenea, în componente electrice, electronice și mecanice și alte elemente pentru sateliți, lansatoare și sisteme spațiale.
Alte domenii de interes, devenite deja clasice, sunt aplicaţiile spațiale privind telecomunicațiile spaţiale, monitorizarea Terrei și a schimbărilor climatice, managementul dezastrelor naturale etc. Nu în ultimul rând, un domeniu de interes major rămâne “apărarea planetară” și dezvoltarea de sisteme care să protejeze Terra de impactul cu obiecte potențial periculoase precum asteroizi și comete. Nu trebuie neglijat faptul că activitățile cotidiene au devenit în mare măsură dependente de tehnologiile spațiale, iar sistemele spațiale au devenit infrastructuri critice.
Care au fost cele mai recente evenimente la care aţi participat?
Cel mai recent eveniment a fost o sesiune de informare susținută pe 13 ianuarie la Bucureşti, alături de colegii noştri de la ESA. Evenimentul s-a adresat organizaţiilor din România din mediile de cercetare industrial, academic şi universitar, cu scopul de a le prezenta noul apel pentru propuneri de proiecte care urmează a fi evaluate şi selectate pentru finanţare în cadrul mecanismului cunoscut sub denumirea de “ESA’s Romania Industry Incentive Scheme”. Aceste apeluri sunt lansate de ESA, ca urmare a consultărilor cu ROSA, fiind dedicate exclusiv organizaţiilor din România.
Printre cele mai importante evenimente din 2015 la care am participat se numără cel de-al 66-lea Congres Internaţional de Astronautică, desfăşurat în Israel, pe tema Spaţiul: Poarta către viitorul omenirii, Summitul Şefilor de Agenţii Spaţiale pe tema Schimbărilor Climatice și Gestionarea Dezastrelor, cea de-a 58-a sesiune a Comitetului ONU pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Extra-atmosferic și panelul „Liderilor de Agenții Spațiale” de la cel de-al 31-lea Simpozion Spaţial.
Care sunt avantajele faptului că România deţine statutul de stat membru cu drepturi depline al Agenţiei Spaţiale Europene?
Statutul de Stat Membru permite, în aceeaşi măsură ca celorlalte ţări membre, accesul organizaţiilor din România la toate programele derulate de Agenția Spațială Europeană, ceea ce reprezintă un important transfer de tehnologie şi deschiderea unei pieţe de înaltă tehnologie. Se creează astfel premisele pentru ca aceste organizaţii să devină competitive la nivel european și internațional pe o piață în care doar cele mai dezvoltate state din lume au competențe.
Totodată, mecanismele de implementare ale acordului cu Agenția Spațială Europeană au la bază principiul de retur geografic, conform căruia contribuția financiară a României la ESA se întoarce în țară sub formă de contracte industriale. Acest fapt constituie un principal vector de dezvoltare industrială şi implicit dezvoltare economică a României în ceea ce priveşte domeniul spaţial.
Un alt aspect important este faptul că România își păstrează drepturile de proprietate intelectuală pentru orice proiect desfășurat cu ESA, factor important în menţinerea şi dezvoltarea competenţei în ţară.
Ce reprezintă pentru Agenția Spațială Română aniversarea celor 20 de ani de existenţă?
Au fost 20 de ani de oportunităţi şi provocări. Ne bucură faptul că la atingerea acestui prag putem privi înapoi la un istoric bogat de realizări și contribuții pentru dezvoltarea domeniului spațial în România. Continuăm să privim lucrurile prin prisma misiunii pe care o avem, aceea de a coordona activităţile din domeniul spaţial în România, de a susţine dezvoltarea comunităţii ştiinţifice spațiale din România şi, nu în ultimul rând, de a consolida rolului României de partener solid în colaborări internaționale.
Care credeți că sunt cele mai importante probleme în acest moment în sectorul în care activaţi?
Cea mai importantă provocare rămâne creșterea gradului de integrare a industriei românești care activează în domeniul spațial în lanţul internaţional de furnizori de produse spaţiale. Statutul pe care România îl are în acest moment în cadrul ESA trebuie privit ca o mare oportunitate în acest sens.
Gradul în care România va profita de această oportunitate poate fi judecat numai prin prisma atenţiei pe care țara noastră o acordă dezvoltării cercetării în general, a cercetării în domeniul spaţial în particular, dar și menţinerii şi creării de locuri de muncă cu înaltă calificare într-un sector care are cea mai mare valoare adăugată din lume. Până în acest moment semnalele privind susţinerea acestor priorităţi naţionale sunt pozitive.
Ce presupun planurile de viitor ale agenţiei?
Pe termen scurt vizăm lansarea unei noi competiții pentru proiecte în cadrul Programului STAR. Procedurile privind organizarea acestei noi competiții au fost demarate încă de anul trecut prin lansarea în dezbatere publică a noului pachet de informații. Abordarea este puțin diferită la această ediție, similară abordării și exigențelor ESA. Scopul este desigur acela de a ne asigura că organizațiile din România se pot integra în lanțul de furnizori de produse spațiale al Agenției Spațiale Europene, fără a ne limita la aceasta.
Pe termen mediu și lung o atenție deosebită a acordăm rolului pe care ROSA îl joacă în implementarea acordului dintre România și ESA.
Sprijinirea implicării organizațiilor din România în programele obligatorii, precum și în cele opționale ale ESA va continua să fie o prioritate pentru noi. Menționez aici: Programul pentru Știință; Stația Spațială Internațională; Programul pentru Observarea Terrei; Programul pentru Telecomunicații și Aplicații spațiale Integrate; Programul GALILEO și Navigație prin Satelit; Programul pentru Explorare Robotică; Programul pentru Zbor cu Echipaj Uman şi Microgravitație; Programul pentru Lansatoare; Programul suport pentru Tehnologie şi Știinţă; Programul pentru Supravegherea Situației Spațiale; realizarea și operarea de misiuni de micro- și nano-sateliți.
Tot ca o prioritate pe termen mediu și lung, suntem interesați de evoluția celor șapte Centre de Competență în Tehnologii Spațiale finanțate prin Programul STAR. Aceste Centre de Competenţă au ca scop creşterea competitivității şi vizibilității internaţionale a ştiinţei şi tehnologiei în domeniul spaţial din România. Agendele de cercetare pentru fiecare dintre acestea sunt definite raportat la o parte din nișele științifice identificate ca fiind prioritare pentru România și aici menționez: testarea rezistenței la radiații pentru componente ale misiunilor spațiale; senzori și tehnologii “Big Data” pentru aplicații spațiale; observarea Pământului și tehnici de teledetecție pentru studiul atmosferei; antrenarea asistată de calculator a astronauților, cu aplicații terestre; lansatoare și vehicule spațiale; dezvoltarea durabilă a zonelor marine și costale din România; dezvoltarea și operarea de nanosateliți.