Deşi au trecut şapte ani de la falimentul băncii americane, Lehman Brother, în loc să folosim aceste exemplu drept un instrument menit să modereze excesul sau să-l utilizăm împotriva lipsei de structură și de accent pus pe productivitate, s-a transformat într-un catalizator pentru politicienii care ”se fac că fac”.

„Momentul Lehman a fost cu siguranță o ocazie de a încerca să administrăm excesul, lipsa de structură și a focusului pe productivitate; l-am transformat, în schimb, într-un catalizator pentru politicienii care ”se fac că fac”. Asta pentru că ne cer tot mai mult timp, pe de o parte, și încredere în ceea ce reprezintă non-soluții, pe de altă parte”, a explicat Steen Jakobsen, Economist Șef, Saxo Bank.

Conform acestuia, reacția la creștere economică a fost de a majora cheltuielile fiscale și, când banii s-au terminat, băncile centrale au fost împinse să imprime mai mulți. Prin urmare, răspunsul la această mare prăbuşire nu a fost de a schimba ordinea lumii economice, ci de a o păstra – ignorând nevoia de reformă, responsabilitate și investiții în oameni și productivitate.

Un raport al consultanţilor McKinsey & Co arată cum, de la căderea Lehman, datoria globală a crescut la un șocant 57 trilioane de dolari, adică 17% din PIB, la nivel mondial.

.

.

„Nu ne-am revenit – ce-am făcut a fost să lovim viitoarea creștere împrumutându-ne din viitor – unul dintre rezultatele acestui împrumut fiind creșterea economică tot mai slabă, astfel încât până și un laureat al Premiului Nobel pentru economie ar vedea că suntem în permanentă stagnare”, a explicat economistul.

Acesta a mai spus că trebuie să ne dăm seama că cei şapte ani de la Lehman Brother au fost anii ”grași”, ani prielnici pentru investitori și non-soluții.

„Politicienii continuă să ne vândă iluzii că lucrurile se vor îmbunătăți în următoarele 6 luni, dar în realitate nu avem reforme, responsabilitate sau creștere, ceea ce înseamnă că ne lipsește speranța, dar nutrim dorința disperată de a o lua de la început”, spune Steen Jakobsen.

Astfel, nu a fost învăţată lecţia istoriei, iar datoria a înlocuit productivitatea. În plus, deşi băncile au azi reguli mai stricte, au și bani ”la liber”, în cantități mari, fără precedent.

„Lehman ar fi trebuit să fie o ”criză adevărată”, un punct de cotitură, o schimbare de paradigmă. Ce-am făcut noi? Am obținut mai mult timp – singurul lucru pe care ar fi trebuit să-l folosim eficient. Ultimii şapte ani pur și simplu au fost irosiți, pentru că economia și societatea au intrat în blocaj”, a deatliat economistul.