Bilanțul contabil al unei firme. Care sunt indicatorii financiari pe care o firmă trebuie să îi raporteze? Bilanțul contabil reprezintă unul dintre documentele de bază pentru o firmă. Acesta este, mai exact, un rezumat în care se prezintă situația financiară înregistrată pentru o anumită perioadă. Conform legislației din România, bilanțul contabil se realizează anual sau semestrial în funcție de mărimea firmei și de alți factori.

Bilanțul contabil al unei firme. Depunerea bilanțului contabil

În 2019, depunerea bilanțurilor contabile pentru anul 2018 s-a făcut până la data de 30 mai, mai exact, în maximum 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar. Pentru raportările contabile semestriale, ultimul termen de depunere a fost 15 august.

Firmele care nu au depus bilanțul contabil până la aceste termene vor fi sancționate cu amenzi care pot ajunge și la 4.500 de lei.

Firmele pot depune situațiile financiare contabile atât în format tipărit, cât și în format electronic

Bilanțul contabil al unei firme. Legislația europeană prevede ca toate companiile din UE cotate la bursă să întocmească conturi consolidate respectând un set unic de standarde: Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). În plus, majoritatea statelor membre permit utilizarea IFRS și pentru conturile consolidate ale societăților necotate la bursă.

Standardele IFRS au fost realizate de un organism independent de contabilitate, și anume Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB)

Bilanţul contabil monitorizează bunurile unei firme, iar contul de profit și pierdere este o parte integrată a acestui raport. Contul de profit şi pierdere prezintă, așadar, veniturile şi cheltuielile unei firme.

Bilanțul contabil al unei firme.  Activele

Raportarea contabilă oferă datele financiare ale firmei. Orice bilanț contabil este format din active și pasive.

Activele sunt reprezentate de imobilizări, stocuri, elemente de trezorerie, în timp ce pasivele sunt formate din datorii și obligații de plată.

Active circulante și imobilizate

Mai exact, activele unei firme reprezintă resursele pe care societatea le deține și care pot genera în viitor beneficii economice. Există două tipuri de active. Este vorba de active circulante (curente) și active imobilizate.

Activele circulante reprezintă bunurile și valorile firmei care iau parte la un  singur circuit economic. Acestea sunt deținute pe termen scurt și sunt importante pentru finanțarea activității curente a unei firme.

Activele unei firme sunt resursele economice care aparțin acesteia. Potrivit definiției dată în standardele IFRS, un activ este o resursă controlată de firmă ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice ulterioare pentru aceasta.

Bilanțul contabil al unei firme. Mai exact, când vorbim de active circulante ne referim la stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, casieria sau casa firmei și conturile deținute la bănci.

Pe de altă parte, activele imobilizate sunt valorile și bunurile pe care o firmă le deține și care au o perioadă de utilizare mai mare de un an. Acestea nu se consumă la prima utilizare. Aici vorbim despre imobilizări necorporale – active nemonetare, reprezentate de valori nemateriale și de documente juridice și comerciale, imobilizări corporale – active care pot fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative – și imobilizări financiare (acestea mai sunt denumite și investiții financiare sau de portofoliu și cuprind valorile financiare investite în capitalul altor firme).

Bilanțul contabil al unei firme.  Pasivele

Pasivele unei firme reprezintă obligațiile de plată pe care societatea le are către alte firme sau entități, cum ar fi statul, salariații etc.

În categoria pasivelor sunt incluse datoriile comerciale – în special către furnizori, credite bancare și nebancare, salarii, datorii fiscale, datorii către asociați sau datoriile stabilite de instanțele de judecată.

Într-un bilanț fiscal, pasivele sunt de două tipuri: pasive curente (care se vor achita într-o perioadă mai mică de un an) și pasive pe termen lung (care nu se pot lichida în mai puțin de un an).

Pasivele unei firme reprezintă suma datoriilor și obligațiilor de plată ale societății

Tot în categoria pasivelor intră și provizioanele, însă acestea trebuie înscrise separat în bilanț.

Mai exact, provizioanele au rolul de a acoperi o datorie care, deși este probabil să existe, este incertă în ceea ce privește data la care va apărea și valoarea ei.

Bilanțul contabil al unei firme. Contul de profit și de pierdere

Bilanțul cuprinde și contul de profit sau de pierdere, numit și contul de rezultate. Acesta deține rolul de a indica veniturile și cheltuielile firmei.

În cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, firma înregistrează profit. Dacă veniturile firmei sunt mai reduse decât cheltuielile, societatea înregistrează pierdere.

Contul de profit și pierdere cuprinde cifra de afaceri, veniturile și cheltuielile organizației, precum și rezultatul firmei (profit sau pierdere)

În raportările financiare ale firmelor se regăsesc atât lichiditatea curentă (capacitatea firmei de a-și achita obligațiile pe termen scurt prin transformarea activelor în numerar), cât și lichiditatea imediată (capacitatea firmei de a-și achita obligațiile pe baza numerarului regăsit în casieria societății).

Bilanțul contabil al unei firme. Gradul de îndatorare reflectă volumul finanțării externe în raport cu cel al finanțării asigurate de acționari. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât afacerea depinde mai mult de creditorii săi, și cu atât este mai mare riscul asociat.

Citește și Ce se întâmplă cu angajații unei firme care intră în faliment?