În 2016, la bugetul de stat vor ajunge doar 1,5 miliarde lei din taxele pe explorarea resurselor naturale. Se acceptă în general ideea că România este o ţară bogată în resurse naturale, însă încasările la bugetul de stat din exploatarea acestor resurse sunt extrem de mici. Şi asta se întâmplă pentru că ţara noastră are un nivel extrem de mic al redevenţelor, adică al taxelor pe care companiile care au concesionat diverse resurse naturale trebuie să le plătească la stat.

Pentru anul curent, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a anunţat că va încasa 1,5 miliarde de lei din redevenţele petroliere şi miniere în acest an. Suma este mai mare cu 15% faţă de încasările estimate pentru anul trecut, care s-au ridicat la 1,3 miliarde de lei.

Proiecte de lege

În ultimii ani s-a tot discutat despre mărirea nivelului redevenţelor, însă până în prezent nu s-a luat nicio decizie. Au existat o serie de proiecte care au rămas doar pe hârtie, companiile care extrag resursele naturale ale ţării continuând să plătească o parte prea mică la bugetul statului.

De curând, ministrul Economiei a afirmat că vom avea, în viitorul apropiat, un nou proiect de lege privind redevențele petroliere, care ar trebui să se aplice începând cu anul viitor. Sistemul de impozitare în domeniul explorării resurselor trebuia schimbat de anul acesta, însă Ministerul Finanţelor nu a reuşit să stabilească, în 2015, noul mod de calcul al redevenţelor datorate de companii.

În viitorul apropiat, vom avea un nou proiect de lege privind redevenţele petroliere, care ar trebui să se aplice începând cu 2017

FMI recomandă prudenţă

Decizia de a nu aplica noi redevenţe petroliere a fost luată după ce Fondul Monetar Internaţional a atras atenţia autorităţilor să abordeze cu prudenţă tratarea acestui subiect. Într-un comunicat de presă, FMI sublinia că noul regim de impozitare a resurselor naturale ar trebui calibrat cu atenție, pentru a se asigura un echilibru între stimularea investiţiilor, pe de o parte, şi obținerea de către stat a părţii ce i se cuvine din aceste venituri, pe altă parte.

Fondul Monetar Internaţional atrăgea atenţia în octombrie 2015 că noul regim de impozitare a resurselor naturale ar trebui calibrat cu atenție, pentru a se asigura un echilibru între stimularea investițiilor și obținerea de fonduri la bugetul de stat.

Cum se aplică redevenţele?

Conform Legii Petrolului, o companie poate explora resursele naturale prin concesionarea unui perimetru. Mai exact, statul român transmite, pe o perioadă determinată de timp, unei persoane juridice române sau străine dreptul şi obligaţia de a efectua, pe riscul şi cheltuiala proprie, operaţiuni petroliere şi dreptul de a utiliza bunurile aflate în proprietate publică necesare realizării operaţiunilor petroliere, în schimbul unei redevenţe.

Aşadar, redevenţa reprezintă suma datorată de către titularii acordurilor de concesiune bugetului de stat, pentru exploatarea unui zăcământ sau a bunurilor aflate în domeniul public.

Redevenţa este suma datorată de către companiile care deţin resurse naturale concesionate bugetului de stat, pentru exploatarea acestora

Redevenţa petrolieră este fie o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase, pentru operaţiunile petroliere de exploatare a zăcămintelor petroliere, fie o cotă de 5% din valoarea veniturilor brute realizate din operaţiuni petroliere de transport şi tranzit al petrolului. În cazul tranzitului, se iau în calcul sistemele naţionale de transport al petrolului, precum şi operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea statului.

Diferenţa dintre impozit şi redevenţă

.

.

Diferenţa dintre redevente şi impozit constă în faptul că redevența se plăteşte în momentul utilizării bunului respectiv, pe când impozitul se plăteşte indiferent dacă bunul este utilizat sau nu. În general, redevența se calculează în funcţie de gradul de utilizare al bunului respectiv (numărul de difuzări al unei piese muzicale).

Principalele companii din sectorul petrolului şi gazelor din România care plătesc redevenţe sunt OMV Petrom, Rompetrol, Lukoil, MOL, Eni şi Romgaz Mediaş

Nivelul redevenţelor în România

În România, redevențele miniere se ridică la 4% din valoarea producției miniere – pentru cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu – diferențiat, între 0,35 euro și 3 euro pe unitatea de producție minieră – pentru diverse tipuri de substanțe – şi 4 euro pe 1.000 litri (echivalent în lei la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii) pentru ape minerale naturale la sursă.

În România, redevențele miniere se ridică la 4% din valoarea producției miniere pentru cărbuni

De asemenea, redevențele pentru țiței sunt stabilite la o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase. Este vorba de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10 mii tone pe trimestru, 5% pentru zăcăminte care produc între 10 mii şi 20 mii tone pe trimestru, 7% pentru zăcăminte care produc între 20 mii şi 100 mii tone pe trimestru şi 13,5% pentru zăcăminte care produc peste 100 mii tone pe trimestru.

Redevențele pentru țiței sunt stabilite la o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase

Redevența pentru gaze, o cotă din valoarea producţiei

În România, redevența pentru gaze naturale se stabilește la o cotă procentuală din valoarea producţiei brute extrase. Este vorba de 3,5% pentru zăcăminte care produc sub 10 milioane metri cubi pe trimestru, 7,5% pentru zăcăminte care produc între 10 milioane şi 50 milioane metri cubi pe trimestru, 9% pentru zăcăminte care produc între 50 milioane şi 200 milioane metri cubi pe trimestru şi 13% pentru zăcăminte care produc peste 200 milioane metri cubi  pe trimestru.

Ce redevenţe aplică alte state din Europa?

Sistemul revedenţelor este extrem de diferit în întrega Europă. Astfel, în Franța și Olanda nu există redevențe pentru producția de țiței sau de gaze off-shore, iar Portugalia nu are redevențe pentru producția de gaze.

Italia și Olanda impun redevențe începând cu un anumit nivel al producției de țiței sau gaze.

Există şi ţări care impun companiilor petroliere taxe pe supraprofit. Este vorba de Norvegia (taxă pe supraprofit de 50% care se adaugă la un impozit pe venit de 28%), Marea Britanie ( taxă pe supraprofit de 20% care se adaugă la un impozit pe venit de 30%) şi Irlanda (a stabilit o suprataxă de profit diferenţiată care se adaugă la impozitul de 25%).

Norvegia, Marea Britanie şi Irlanda impun companiilor petroliere taxe pe supraprofit

Un nivel fix al redevențelor atât pentru producția de țiței, cât și pentru cea de gaze se practică în Polonia (11,15 dolari pe tonă de țiței și 1,88 dolari pentru 1000 metri cubi de gaz);

Redevențe sub formă de cotă fixă stabilită la valoarea producției se impun în Albania (10%), Croația (2,6%), Germania (10%) şi Suedia (0,2%).