De vorbă cu avocata Evelina Minulescu despre legea insolvenței și efectele asupra companiilor românești. Având în vedere situația  economică și legislativă din România ultimilor aproximativ cinci ani, apărută pe fondul crizei economice, autoritățile au decis să modifice normele privind procedura insolvenței, pe fondul unor procese nenumărate și interminabile declanșate atât de către creditori, cât și de către debitori persoane juridice, care încărcau instanțele române în ultimii ani.

Avocatul Evelina Minulescu ne-a explicat care sunt, exact, modificările ce se doresc aduse legislației și de ce legea de acum este una incompletă.

De ce este necesară schimbarea legii insolvenței?

Actuala reglementare este destul de permisivă, respective Legea 85/2006, multe societăți comerciale au înțeles să-și deschidă singure procedura insolvenței, pentru a se sustrage de la plata unor mari creanțe către creditorii persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept privat. Așadar, prin Codul Insolvenţei, Guvernul României a abrogat vechea Lege 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a decis, la articolul 348, că noile prevederi cuprinse în ordonanță vor fi aplicate începând cu data de 25 octombrie 2013, inclusiv procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare.

Cine sunt principalii vizați de schimbările aduse legislației?

Prin Ordonanța de Urgență nr. 91/4 octombrie 2013, legiuitorul a adus o serie de modificări în procedura insolvenței, care afectează toți participanții la procedură, indiferent de calitatea lor de  societăți debitoare, practicieni în insolvență și / sau creditori. Ordonanța a adus o serie de modificări și a extins inclusiv aria de aplicabilitate a procedurii insolvenței și cu privire la profesioniști, exceptând persoanele care practică profesii liberale, regiile autonome, unitățile și instituțiile de învăţământ preuniversitar, universitar și entitățile privind cercetarea știintifică și dezvoltarea tehnologică.

Ne puteți spune care sunt cele mai importante modificări aduse de noua legislație și care sunt beneficiile ori, dimpotrivă, problemele, care survin odată cu aceste schimbări?

În ceea ce privește insolvenţa, debitorului aflat în incapacitate de plată a creanțelor certe, lichide și exigibile, legiuitorul a înțeles să modifice termenul de 90 de zile de când acesta nu a plătit datoria faţă de creditor pentru a se putea prezuma starea de insolvență, la doar 60 de zile.

În privinţaa promovării cererii de deschidere a procedurii de insolvență de către creditori, care impunea pentru creditor o valoare prag de 40.000 lei, noua reglemantare impune aceeași valoare prag și pentru cererea promovată de către debitor.

Legat de debitorii din mediul audio-vizualului, noua reglementare aduce o normă imperativă în sensul că licența de emisie a celor aflaţi sub incidenţa legii se suspendă de drept.

În privinţa planului de reorganizare, noua reglemntare permite debitorului care a declanșat sigur procedura, cu condiția aprobării AGA, cât și administratorului judiciar sau creditorii care deţin cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor să propună un plan de reorganizare.

Referitor la însăși executarea planului de reorganizare termenul de executare a fost micșorat la un an cu posibilitatea de a fi prelungit cu până la maxim12 luni, fără a depăși doi ani. În opinia noastră, termenul este mult prea scurt raportat la marile holdinguri și / sau grupuri de societăți, marile companii, care, inevitabil, vor ajunge în faliment. Pe de altă parte, apreciem că este în favoarea creditorilor cărora le profită scurtarea termenelor în scopul recuperării creanțelor lor.

.

.

Cât despre votarea planului de reorganizare, acesta va fi aprobat dacă a fost votat de către deţinătorii a cel puţin 50% din totalul valoric al creanţelor.

În privinţa angajării răspunderii administratorilor – organelor de conducere și / sau persoanelor cărora le este imputată insolvența unei societăți, acestea vor fi obligate să acopere din propria avere, parțial sau integral, datoriile societății respective și nu vor mai avea dreptul să ocupe poziția de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data hotărârii judecătorești rămase definitive.

În ceea ce privește competența judecătorului sindic, acesta va putea debloca anumite situaţii, atunci când creditorii nu sunt activi în procedură, la cererea administratorului judiciar sau al creditorilor, prin pronunțarea unei hotărâri în acest sens.

Legat de ponderea creanțelor pe tabelul de creanțe, noua reglementare propune ca  acel creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor să poată decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator judiciar în locul celui provizoriu.

În legătură cu modificarea procedurii de anulare a actelor frauduloase încheiate de debitor în frauda creditorilor, reglementată la art. 117 din OUG nr. 91/4 octombrie 2013, legiuitorul a înțeles să micșoreze perioada de analiză pentru anumite acte sau operatiuni, iar în privința altora a înțeles să extindă perioada de analiză. Ca exemplu: pentru anularea actelor de transfer cu titlu gratuit privește perioada cuprinzând cei doi ani anteriori deschiderii insolvenței față de trei ani cât era prevăzut în Legea 85/2006. Apreciem că această modificare este în detrimentul creditorilor, întrucât facilitează debitorului ascunderea operațiunilor frauduloase, raportat la perioada mai scurtă de analiză și în care aparența de solvabilitate trebuie menținută.

În ceea ce privește rapoartele de evaluare întocmite în cauză, nouă lege instituie posibilitatea administratorului judiciar și a oricăruia dintre creditori de a formula obiecțiuni împotriva rapoartelor întocmite în cauză în termen de cinci zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a unui anunț cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei. Cererea este adresată judecătorului sindic, iar, odată admisă, este obligat, sub sancțiunea amenzii, să răspundă la obiecțiunile încuviințate.

Referitor la denunțarea contractelor în derulare, acestea se vor supune unui termen de prescriptive special de numai trei luni de la data deschiderii procedurii. În practică, însă, termenul va fi aproape imposibil de respectat, întrucât în majoritatea cazurilor de la data deschiderii procedurii și până la obținerea tuturor actelor de la debitori la dispoziția practicianului în insolvență, durează și jumătate de an, mai ales când subiectul insovenței este o companie foarte mare și care are în derulare contracte numeroase și ample.

Cu privire la aplicabilitatea executării debitorului aflat în stare de insolvență, vechea reglementare stopa curgerea penalităților și accesoriilor de la data deschiderii procedurii. Noua reglementare aduce un instrument nou și, în opinia noastră, iluzoriu și care se suprapune, întrucât permite inițierea executării silite împotriva debitorului în ceea ce privește creanțele născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce va crea un haos atât între activitatea executorului judecătoresc și cea a practicianului în insolvență, cât și premisele unor acțiuni nepermise ce vor putea fi săvârșite de către debitor în dauna creditorilor. Ca atare, vedem inevitabilă promovarea unor multitudini de contestații ce vor îngreuna procedura. Or, dacă deschiderea procedurii insolvenţei nu suspendă executarea silită din partea creditorilor deţinători de creanţe curente, astfel cum în mod corect era prevăzută în Legea 85/2006, în mod evident se încalcă principiul caracterului concursual și colectiv al procedurii de insolvenţă, întrucât se crează pârghia creditorilor, care în mod individual pot să execute silit debitorul prin acţiuni paralele procedurii insolvenţei.

Cea mai controversată problemă adusă de noua reglementare a fost însă redactarea art. 348 alin. (2) din OUG nr. 91/4 octombrie 2013 care, în opinia noastră, încalcă orice principiu de drept, cu precădere principiul conform căruia “legea civilă nu retroactivează”. Întrucât legea civilă se aplică numai pentru viitor, ne întrebăm cum a fost posibil ca noua procedură să se poată aplica și în cazul litigiilor având ca obiect procedurile de insolvență aflate în desfășurare la momentul intrării sale în vigoare? Această situație, evident și ca urmare a “revoltelor” juriștilor ce activează în domeniu, a creat o multitudine de neajunsuri și a determinat avocatul poporului să promoveze o acțiune la Curtea Constituțională, datorită suprapunerii efectelor aplicării vechii reglementări cu efectele aplicării noilor prevederi, care ar fi putut provoca grave erori judiciare și pagube enorme pentru participanții la aceste litigii.

În ceea ce privește aplicabilitatea Ordonanței în afara sferei pentru care a fost concepută, legiuitorul a înțeles să impună o interdicție în sensul că orice limitări / interdicţii inserate în legi speciale sau clauze contractuale, pentru motivul deschiderii procedurii insolvenţei, sunt nule de drept, ceea ce, în opinia noastră este în afara oricărui comentariu, având în vedere că discutăm despre efectele unei Ordonanțe de Urgență.

Codul Insolvenței cuprinde pentru prima oară reglementări cu privire la instrumentele de prevenire a insolvenței, respectiv mandatul ad-hoc și concordatul preventiv.

Credeți că vor mai exista modificări ale legislației în viitorul apropiat?

Față de cele enumerate, după îndelungate dezbateri și ca urmare a acțiunii promovate de avocatul poporului la Curtea Constituțională, Ordonanța de Urgență nr. 91/4 octombrie 2013 a fost abrogată. Deși, însăși motivarea Curții a fost controversată de nenumărați juriști, astăzi, în practică se aplică Legea 85/2006, vechea reglementare. Opinăm că ordonanța va fi revizuită și în curând va intra în vigoare Codul Insovenței, într-o formă complexă și care să nu mai permită controverse.