Legea insolvenței persoanelor fizice are o serie de lacune ce vor îngreuna aplicarea ei. Una dintre ele este constituirea unor Comisii de Insolvenţă, cu o componenţă complexă, dar fără nici un reprezentat al creditorilor, conform Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR);

De asemena, Comisia de insolvență este învestită cu atribuții decizionale, de control și de supraveghere a actelor persoanei în insolvență ori ale administratorului procedurii, ceea ce va putea naşte adevărate dificultăţi în practică.

O altă problemă pe care o ridică legea în forma sa actuală este încălcarea dreptului de liber acces la instanță. În unele cazuri, Comisia de insolvență acționează ca o instanță în sine, fără a da persoanei în insolvență posibilitatea de a contesta măsura la judecătorie.

Administratorul judiciar este desemnat aleatoriu de comisia de insolvenţă, din rândul practicienilor în insolvență, executorilor judecătorești, avocaților sau notarilor publici, înscriși în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

Conform specialiştilor CITR, înscrierea în această listă specială se va face doar după promovarea unui examen organizat de fiecare corp profesional, însă sunt incluși automat practicienii în insolvență și executorii judecătorești cu o vechime de peste 5 ani. Aceast aspect va crea un tratament discreţionar între avocaţii şi notarii care trebuie să-şi exprime disponibilitatea pentru a fi incluşi pe lista specială a administratorilor judiciari, şi practicienii în insolvenţă ori executorii judecătorești cu vechime mai mare de 5 ani, care vor fi incluşi automat.

.

.

De asemenea, legea impune lichidatorilor o serie de atribuții, fără ca acestea să fie detaliate în vreun fel. De exemplu, lichidatorul poate cere denunțarea unor contracte încheiate de către datornic.

Această lege nu se completează cu Legea 85/2014 privind procedurile de insolvenţă, care reglementează o procedură specială permițând administratorului judiciar să denunțe contractul în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii în vederea maximizării averii debitorului, ci doar cu Codul Civil, care nu permite denunțarea decât în cazul unei clauze anterioare de denunțare inserată în contract, și cu Codul de Procedură Civilă, care nu reglementează deloc instituția aceasta.

În această situație, lichidatorii s-ar putea afla în imposibilitatea îndeplinirii acestei obligații, neavând o clarificare a limitărilor acestor atribuții.

”În ciuda deficienţelor actuale, legea aduce și o serie de beneficii importante pentru persoanele fizice. Poate cel mai important este acela că acordă o a doua şansă datornicilor de bună credinţă, oferindu-le protecţie în faţa creditorilor. Executările silite vor fi suspendate, iar penalitățile nu vor mai putea fi calculate, timp în care persoana în cauză poate propune eşalonarea datoriilor pe baza unui plan de redresare şi chiar un haircut al acestora, în anumite limite.” a declarat Vasile Godîncă-Herlea, asociat coordonator CITR.

În plus, în cazul în care implementarea unui plan de redresare nu va fi posibilă, lichidarea activelor persoanei în insolvență se poate face în anumite limite. Legea încearcă să împiedice aruncarea în stradă a rău-platnicilor de bună-credinţă. O măsură în acest sens este instituirea unui drept de preferință la încheierea unui contract de închiriere a imobilului sau a unei părți din acesta, la un cuantum al chiriei stabilit în condițiile pieței.