Ratingul suveran este un indicator important pentru investitorii străini care doresc să aloce capital și să dezvolte afaceri într-un anumit stat. Ratingul suveran al unei țări reprezintă o evaluare a capacității sale de a rambursa datoriile și de a-și îndeplini angajamentele financiare într-un mod eficient și în termenii stabiliți. Este un indicator important pentru investitorii străini care doresc să aloce capital și să-și dezvolte afacerile într-o anumită țară, dar și pentru guvernul și autoritățile centrale ale țării respective în ceea ce privește politica fiscală și monetară.

Ratingurile suverane sunt emise de agenții de rating, precum Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch Ratings, fiind exprimate prin litere sau cifre. Aceste ratinguri se bazează pe o evaluare a unei game largi de factori, inclusiv situația economică, nivelul datoriilor publice, politica fiscală și monetară, stabilitatea politică și a sistemului juridic, precum și alte considerente relevante pentru evaluarea riscului de creditare.

Ratingurile suverane sunt emise de agenții de rating, cum ar fi Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch Ratings

Clasificarea ratingurilor suverane

De obicei, ratingurile suverane sunt clasificate în următoarele categorii principale: investiții de calitate și obligațiuni speculative sau junk. Investițiile de calitate sunt cele mai sigure și mai fiabile, având cel mai mic risc de neplată a datoriilor. De cealaltă parte, obligațiunile speculative sau junk sunt cele mai riscante și mai puțin fiabile, fiind considerate de către investitori ca având un risc mai mare de a nu-și putea îndeplini obligațiile financiare.

Ratingurile suverane au un impact semnificativ asupra costului de împrumut al unei țări. Cu cât ratingul este mai bun, cu atât costul de împrumut este mai scăzut, deoarece investitorii sunt mai dispuși să investească în statul respectiv, ceea ce duce la o creștere a cererii pentru obligațiunile emise de Guvern. Pe de altă parte, cu cât ratingul este mai mic, cu atât costul de împrumut este mai ridicat, deoarece investitorii consideră că există un risc mai mare de a nu-și recupera investiția.

De asemenea, ratingul suveran poate influența fluxul de capital și investițiile străine. Investitorii pot fi descurajați să investească într-o țară cu un rating scăzut, ceea ce poate duce la o scădere a fluxului de capital și, în consecință, la o scădere a creșterii economice.

Agențiile de evaluare financiară

A agențiile de evaluare financiară sunt cele care evaluează riscul de creditare prin analizarea informațiilor financiare, cum ar fi rapoarte financiare, informații despre datoriile și activele sale, politici fiscale și economice, precum și factori de mediu, sociali și de guvernare (ESG) relevanți pentru acea entitate. Deși există numeroase agenții de evaluare financiară la nivel mondial, cele mai importante sunt Standard & Poor’s (S&P), Moody’s și Fitch Ratings. Aceste agenții de evaluare financiară sunt reglementate și supravegheate de către autoritățile de reglementare financiară din țările în care își desfășoară activitatea.

Agențiile de evaluare financiară au fost criticate în mod frecvent pentru rolul pe care l-au jucat în criza financiară globală din 2008. Aceste critici s-au concentrat asupra faptului că au fost prea lente în a retrograda ratingurile pentru anumite produse financiare care ulterior s-au dovedit a fi foarte riscante

Aceste agenții utilizează un sistem de clasificare pe baza unor criterii standardizate pentru a evalua riscul de creditare sau de investiție asociat cu diferite emisiuni de valori mobiliare.

În general, ratingurile emise de aceste agenții sunt împărțite în trei categorii principale:

Investment Grade

Aceste ratinguri sunt acordate emisiunilor de valori mobiliare considerate a fi de înaltă calitate și de risc relativ scăzut. Acestea sunt cele mai dorite ratinguri pentru investitori și includ următoarele categorii:

S&P și Fitch – AAA, AA, A, BBB

Moody’s – Aaa, Aa, A, Baa

.

.

Non-Investment Grade (sau Junk)

Aceste ratinguri sunt acordate emisiunilor de valori mobiliare considerate a avea un risc mai mare decât cele de investment grade și pot fi considerate de risc ridicat. Acestea includ următoarele categorii:

S&P și Fitch – BB, B, CCC, CC, C

Moody’s – Ba, B, Caa, Ca, C

Neclasificate

Aceasta este o categorie specială pentru emisiuni de valori mobiliare care nu sunt evaluate de către agenții de evaluare financiară sau care nu îndeplinesc criteriile pentru a primi un rating.

Este important de menționat că aceste ratinguri sunt doar o evaluare a riscului asociat cu o anumită emisiune de valori mobiliare și nu reprezintă o recomandare de cumpărare sau de vânzare a acestor valori mobiliare. Investitorii și creditorii trebuie să analizeze și să ia în considerare mai mulți factori înainte de a lua decizii privind plasarea de capital sau de credite.

Agențiile de evaluare financiară iau în considerare o serie de factori atunci când acordă un rating suveran, inclusiv:

• Starea economiei naționale și evoluția acesteia în timp;

• Nivelul datoriei publice și capacitatea guvernului de a-și plăti datoriile;

• Stabilitatea politică și riscul de schimbare a politicilor economice;

• Calitatea guvernării și a instituțiilor;

• Capacitatea guvernului de a face față crizelor economice sau financiare.

Ratingurile suverane

Ratingurile suverane sunt împărțite în categorii similare cu cele pentru emisiunile de valori mobiliare, adică investment grade și non-investment grade. În general, ratingurile de investment grade sunt cele mai dorite, deoarece indică o mai mare siguranță a investițiilor și costuri mai mici pentru finanțare, iar cele de non-investment grade sunt considerate mai riscante și pot avea costuri mai mari pentru finanțare.

Ratingul suveran al unei țări poate afecta costul împrumuturilor și obligațiunilor emise pe piețele internaționale. Este important de precizat că ratingurile suverane nu reprezintă o garanție că guvernul respectiv nu va avea dificultăți în a-și plăti datoriile, ci sunt doar o evaluare a riscului de creditare. Investitorii și creditorii trebuie să analizeze și să ia în considerare mai mulți factori înainte de a lua decizii privind plasarea de capital sau de credite.

Așadar, ratingul suveran al unei țări se referă la evaluarea riscului de creditare asociat cu împrumuturile și obligațiunile emise de guvernul țării respective. Acest rating este acordat de către agențiile de evaluare financiară precum Standard & Poor’s, Moody’s sau Fitch Ratings și se bazează pe o evaluare a capacității guvernului de a-și plăti datoriile.

Citește șihttps://jurnaluldeafaceri.ro/tendintele-globale-de-consum-pentru-2023/