Din 2006 cianura nu mai este folosită în minerit în România, însă nu este interzisă printr-o lege. În România, în ultimii 10 ani, s-a discutat extrem de mult despre utilizarea cianurii în minerit, însă nu s-a luat nicio decizie în această privinţă, chiar dacă avantajele aduse sunt mult mai mici decât riscurile asociate mineritului cu cianuri. De-a lungul istoriei, în ţara noastră, cianura a fost folosită de trei companii: Transgold (uzina de procesare de la Baia Mare), Minvest Deva (uzinele de procesare de la Baia de Arieș și Certej) și Remin Baia Mare. Toate aceste companii s-au închis o dată cu aderarea la UE și, începând cu anul 2006, cianura nu mai este folosită în minerit în România, însă aceasta nu este interzisă printr-o lege.
Pe de altă parte, România deține în continuare resurse importante de aur și argint, așadar se confruntă cu mai multe propuneri pentru proiecte miniere de mari dimensiuni, pentru a extrage metalele preţioase utilizând cianura în acest proces. Cel mai mare astfel de proiect este cel de la Roşia Montană, însă propuneri similare există şi la Baia Mare şi Certej.
Rezoluţia europeană
Chiar dacă în anul 2010 deputaţii Parlamentului European au votat o rezoluţie prin care s-a aprobat interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în ţările membre ale UE, Comisia Europeană a lăsat la latitudinea statelor europene transpunerea în legislația națională a acestei rezoluții. Cehia, Ungaria, Bulgaria, şi Germania sunt ţările europene care au decis atunci să nu mai accepte cianura în minerit, urmând ca aceeaşi decizie să fie luată şi de Slovacia, în anul 2014.
Parlamentul European a votat în 2010 o rezoluţie prin care se interzice utilizarea tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în ţările UE, însă Comisia Europeană a lăsat la latitudinea statelor transpunerea în legislația națională a acestei rezoluții.
Ministrul mediului susţine interzicerea cianurii
În ceea ce priveşte România, există încă din anul 2003 un proiect de lege prin care se interzic cianurile, însă aceasta nu a trecut nici după 13 ani de Parlament. De curând însă, ministrul Mediului, Cristina Palmer, a afirmat că susţine interzicerea utilizării tehnologiei pe bază de cianurare în mineritul cu aur şi argint şi, în acest sens, a trimis Parlamentului punctul de vedere al Ministerului Mediului, Guvernul încă analizând adoptarea unei poziţii.
Părerile românilor
Pe lângă toate acestea, un studiu făcut public în luna aprilie a anului 2016, realizat de TNS CSOP, arată că doi din trei români își doresc ca Parlamentul să voteze Legea Anti-cianură. Acest procent ajunge până la 85% în zona centrală de ţării (județele: Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Brașov), zona din imediata vecinătate a zăcămintelor aurifere de la Roşia Montană.
Doi din trei români își doresc ca Parlamentul să voteze Legea Anti-cianură
Interzicerea utilizării cianurii ar trebui să devină o prioritate pentru Parlamentul României, conform opiniei a 60% din populația țării, în special în rândul persoanelor cu vârsta între 30-64 ani, cu studii medii și superioare.
Studiul mai arată și că 70% din populație apreciază şi metodele alternative de creare de locuri de muncă (turism, agricultură etc.), comparativ cu deschiderea unei exploatări miniere.
De asemenea, 63% dintre respondenți consideră că utilizarea cianurii este toxică pentru oameni și mediul înconjurător, iar 70% dintre participanţii la studiu consideră că turismul, agricultura și punerea în valoare a patrimoniului este o soluție mai bună pentru crearea aceluiași număr de locuri de muncă decât deschiderea unei exploatări miniere.
Ce este cianura?
Cianura de sodiu (NaCN) este un compus chimic extrem de toxic. De exemplu, o linguriţă cu o soluţie de cianură de 2% poate ucide un om.
O linguriţă cu o soluţie de cianură de 2% poate ucide un om
Cianura de sodiu este utilizată în industria minieră a metalelor preţioase, în special în extragerea aurului. În minerit, cianura se foloseşte de peste 40 de ani la scară largă, ca agent de obţinere a aurului şi argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasă din rocile care conţin acest metal, conform datelor Mining Watch. După ce aurul este extras, soluţia contaminată nu doar cu cianură, ci şi cu o cantitate mare de metale grele, este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduuri reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii oamenilor şi a mediului şi nu ar trebuie să ajungă în mediu.
În plus, trebuie menţionat că cianura reacţionează cu alte elemente şi se descompune în sute de compuşi ce conţin cianuri. Studiile arată că aceşti compuşi se depun în ţesuturile plantelor şi peştilor şi persistă în mediul înconjurător pentru o perioadă de timp îndelungată.
Din păcate, au fost cazuri în care au existat deversări, care au avut efecte devastatoare asupra mediului înconjurător şi asupra oamenilor
Accidente şi deversări de cianuri
În ultimii ani, scurgeri, deversări şi accidente ce au ca numitor comun cianura au fost înregistrate în lumea întreagă.
În perioada 2000-2015, în întreaga lume, au avut loc nu mai puţin de 30 de accidente legate de deversări de cianuri, dintre care două în România.
În ultimii 15 ani, la nivel mondial au avut loc 30 de deversări accidentale de cianuri, dintre care două în România
Cel mai mare dezastru ecologic din Europa, după Cernobîl
În luna ianuarie 2000, la Baia-Mare, a avut loc unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din Europa de după Cernobîl. Scurgerea de cianuri a poluat Tisa și a ajuns până la Dunăre.
Accidentul s-a produs la societatea Aurul S.A., un joint-venture al companiei australiene Esmeralda Exploration și al Guvernului. Cianura deversată a afectat râurile Săsar, Lăpuș, Someș, Tisa și Dunărea, înainte de a ajunge la Marea Neagră. Apele poluate au provocat moartea unei mari cantități de pește atât în România, cât şi în Ungaria, Muntenegru și Serbia.
Cinci săptămâni mai târziu, o altă scurgere, de astă dată cu metale grele, a avut loc tot în aceeaşi regiune. Un dig a cedat în Baia Borșa și în jur de 20.000 de metri cubi de apă contaminată cu zinc, plumb și cupru s-au deversat în Tisa.
De asemenea, în anul 2005, o deversare tot de la Borşa ameninţa contaminarea râului Tisa.
Dezastrul de la Certej
De departe, cel mai mare dezastru cu cianuri din România este cel de la Certej. Sâmbătă, 30 octombrie 1971, la ora 4:55 dimineața, digul iazului de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, s-a rupt. Din iaz au fost expulzați în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril.
Dezastrul de la Certej a provocat 89 de morți și 76 de răniți
Valul acid de steril a înghițit într-un sfert de oră și a ras de pe fața pământului șase blocuri de locuințe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Dezastrul a provocat 89 de morți și 76 de răniți.
Utilizarea cianurii în minerit ridică, aşadar, multe întrebări legate de protejarea mediului înconjurător, precum şi a aplicării reglementărilor în ceea ce priveşte managementul acestei substanţe chimice extrem de toxice.
