Cum se adaptează hotelierii la re-urbanizare?

09.02.2016

În condiţiile în care oamenii revin în zonele cu concentrare urbană maximă din regiunile metropolitane importante, re-urbanizarea nu influenţează doar tendinţele de dezvoltare urbană, ci şi dezvoltarea de proiecte non-urbane pe întreg cuprinsul globului. Astfel, urbanizarea a modelat peisajul din trecut și din prezent al oraşelor globale, arată studiul EY Global Hospitality Insights – Top 10 thoughts for 2016.

Procentul persoanelor care locuiesc, la nivel mondial, în regiunile urbane a crescut de la 30% în 1950 la 54% în 2014. Până în anul 2050, conform ONU, aproximativ 66% din populaţia lumii va locui în centre urbane, o tendinţă alimentată în mod special de creşterea economică din ţările în curs de dezvoltare, de preferinţa generaţiilor mai tinere de a locui în mijlocul metropolelor, precum şi de intensificarea eforturilor depuse de autorităţi de a face oraşele mai curate, mai sigure şi mai favorabile traiului.

Dezvoltatorii hotelieri continuă, la ora actuală, să reacţioneze la această mişcare de urbanizare, confruntându-se cu noi provocări într-un spaţiu de dezvoltare din ce în ce mai limitat. Astfel, cererea fără precedent pentru spaţii imobiliare de uz rezidenţial şi comercial a dus deja la ridicare unor importante bariere de intrare în mediile urbane. În consecinţă, dezvoltatorii hotelieri recurg la tehnici creative şi sofisticate pentru a maximiza profiturile, atât pe pieţele dezvoltate, cât şi pe cele în curs de dezvoltare.

„Confruntaţi cu intensificarea competiţiei pentru spaţiu disponibil, dezvoltatorii hotelieri au implementat metode de reutilizare adaptivă în vederea optimizării proiectelor imobiliare. Au transformat locaţii atipice, cum ar fi sedii de poştă sau clădiri de birouri, în concepte adaptate stilului de viață urban, cu costuri de conversie mai scăzute prin comparaţie cu dezvoltarea de clădiri de la zero”, se arată în analiza EY.

Printre acestea se numără hostelurile, hotelurile cu camere tip capsulă pentru înnoptat şi alte concepte cu un branding flexibil, care permit îndepărtarea de normele stricte de francizare.

De exemplu, în centrul Londrei, interiorul nefolosit al unei clădiri istorice a fost convertit într-un hotel ieftin, cu 583 de camere lipsite de ferestre, tocmai pentru a satisface cererea în creştere de locuri de cazare.

„Hotelierii se confruntă cu lipsa spaţiilor adecvate pentru noi dezvoltări, atât în Capitală, cât şi în marile oraşe din provincie. Vestea bună însă este că există multe opţiuni pentru dezvoltări neconvenţionale creative, prin transformarea unor locaţii atipice: foste obiective industriale sau clădiri administrative. De asemenea, există multe clădiri construite la începutul secolului trecut, care au avut iniţial destinaţie rezidenţială şi care pot fi transformate în boutique-hoteluri. Pentru turiştii tineri, neconvenţionali, care caută o experienţă locală, astfel de dezvoltări ar putea fi deosebit de atractive”, spune Elena Badea, Director de Marketing, EY România.

Influenţele re-urbanizării sunt evidente şi pe pieţele de resort-uri non-urbane, unde spaţiul necesar dezvoltărilor este mai generos. În astfel de proiecte, facilitățile și serviciile s-au axat pe ofertele de bază care să atragă şi să aducă oaspeţi prin experienţele locale, autentice, propuse, cum ar fi un club pe plaja centrală, peisaje din natură, oferte de relaxare și întreținerea sănătății şi bucătărie locală.

„Astfel de proiecte sunt mai puţin răspândite în România, însă potenţialul lor este uriaş, iar cele câteva care există deja au atras numeroşi turişti străini. Menţionez doar complexurile turistice din Delta Dunării sau satele săseşti din Transilvania, unde comunitatea locală este puternic implicată în furnizarea serviciilor turistice. Străinii care ajung aici pot astfel experimenta viaţa tradiţională locală şi pot înţelege într-un mod inedit spiritul locului”, adaugă Elena Badea.

 

 

Citiți și despre: