Cum se extrage petrolul? Cele mai avansate metode de exploatare petrolieră folosite atât în forajul onshore, cât și în cel offshore. În ultimii ani, cantitatea de petrol care poate fi exploatată a crescut destul de mult datorită a două metode avansate de foraj. Este vorba de forajul onshore și cel offshore. Aceste două metode de exploatare a țițeiului au făcut ca importante rezerve, considerate până nu demult neprofitabile și neaccesibile, să devină profitabile și atractive pentru companiile din sectorul petrolier.

Forajul onshore asigură, în prezent, 70% din producția de petrol, în timp ce exploatările offshore contribuie cu 30% la producția mondială de țiței.

Forajul onshore asigură 70% din producția de petrol, în timp ce exploatările offshore contribuie cu 30%

Cum se extrage petrolul? Onshore vs. offshore

Cum se realizează, așadar, forajul onshore și cel offshore, ce diferențe există, care dintre cele două este mai profitabil și ce tehnologii se folosesc pentru a extrage petrolul?

Pe scurt, forajul onshore presupune exploatarea petrolului pe uscat, prin realizarea unor puțuri destul de adânci, în timp ce forajul offshore face referire la exploatarea țițeiului existent sub mări și oceane.

Cu toate că extragerea petrolului de sub mările și oceanele planetei era considerată mult mai costisitoare și dificilă, la ora actuală, datorită metodelor și tehnologiilor inovatoare, a devenit mult mai accesibilă.

Datorită metodelor și tehnologiilor inovatoare, exploatarea petrolieră offshore a devenit mult mai accesibilă

Cum se extrage petrolul? Echipamente folosite

În general, echipamentele utilizate atât în ​​foraj offshore, cât și în cel onshore, nu sunt foarte diferite. Ambele metode necesită instrumente specializate de forare, precum echipamente de explorare, separatoare de apă – țiței, pompe de extragere, conducte și rezervoare de depozitare.

Cu toate astea, există și unele diferențe-cheie între echipamentele de foraj offshore și onshore, în special acestea ținând de structura platformei de foraj în sine. Echipamentele de foraj onshore sunt echipamentele de foraj mai clasice și au dimensiuni și puteri diferite. Acestea sunt clasificate în funcție de adâncimea maximă de foraj și de mobilitatea lor. Instalațiile de teren convenționale nu pot fi deplasate ca o unitate întreagă și sunt utilizate în mod obișnuit în industria petrolului.

Instalațiile de foraj offshore sunt clasificate diferit, în principal în funcție de mobilitatea lor și de adâncimea la care se face forajul. Există două tipuri de platforme de foraj offshore. Aici vorbim de platforme petroliere maritime care sunt ancorate pe fundul mării (fixe) și platforme maritime plutitoare. Cele fixe vin în contact cu fundul mării, fiind fixate cu ajutorul unor coloane sau piloni de susținere, în timp ce platformele plutitoare sunt un fel de nave de exploatare petrolieră care plutesc pe apă și pot extrage petrolul de la diferite adâncimi ale fundului mării.

Cum se extrage petrolul? Adâncimea de la care se extrage petrolul

Platformele ancorate pe fundul mării sau oceanului se folosesc pentru forajul la adâncimi mai mici, în timp ce platformele plutitoare sunt create pentru adâncimi mult mai mari.

În anii 50, când a început forajul offshore adâncimile de exploatare erau de aproximativ 200 de metri. După aceea, din anii 90, acestea au continuat să crească ajungând la 400-1.500 de metri. În prezent, forajul offshore se realizează și la adâncimi de 3.000 de metri.

În plus, companiile de foraj realizează, la ora actuală studii care au în vedere adâncimi de peste 4.000 de metri, fapt care va deschide noi oportunități de exploatare a  țițeiului.

În ceea ce privește forajul onshore, adâncimile de exploatare sunt cuprinse între 400 de metri și peste 7.000 de metri.

.

.

Companiile petroliere vor ca în viitor să extragă petrol și de la adâncimi care depășesc 4.000 de metri

Profitabilitate

Așadar, există o serie de asemănări și diferențe între forajul onshore și cel offshore, însă întrebarea cea mai comună care este pusă are legătură cu profitabilitatea extragerii petrolului. Prin urmare, ce metodă aduce cel mai mare profit?

Forajul pe uscat are o profitabilitate diferită de cel realizat sub apă, dacă vorbim despre costuri, investiții necesare și perioada de recuperare a investiției.

În sectorul onshore, timpul necesar pentru a începe forajul este de doar câteva săptămâni, în timp ce în offshore este nevoie de câțiva ani.

Exploatarea petrolieră pe uscat oferă, în acest caz, o flexibilitate mai mare în ceea ce privește începerea unor proiecte de foraj. Însă această flexibilitate aduce cu sine și o volatilitatea mai ridicată, întrucât scăderea prețului petrolului aduce, de obicei, închiderea multor proiecte onshore.

În ceea ce privește forajul offshore, se poate spune că aici avem a face cu o volatilitate mai redusă față de evoluția prețului petrolului pe piețele financiare.

Pentru a începe forajul propriu-zis, în offshore este nevoie de o perioadă mai mare de timp, ceea ce face ca proiectele de acest tip să fie mai sigure. Totuși, pe segmentul offshore apar și o serie de riscuri care țin de instabilitatea vremii sau de protecția mediului.

Pe măsură ce companiile petroliere offshore se orientează spre ape mai adânci, forajul devine mult mai complex și costisitor

În plus, pentru exploatarea offshore a petrolului este nevoie de investiții mai mari pe o perioadă mai lungă de timp, în timp ce pentru offshore, costurile sunt ridicate la început și după aceea continuă să se reducă.

Totuși, în ambele sectoare, inovațiile privind forajul petrolier au determinat o reducere a costurilor, iar specialiștii în domeniu se așteaptă ca această tendință să devină din ce în ce mai vizibilă în următorii ani.

Capacități de producție

În timp ce costurile pentru forajul offshore sunt mai mari, și producția de țiței este la fel. Exploatările petroliere onshore au o producție medie de 4.000 de barili pe zi, în timp ce cele offshore pot ajunge și la peste 50.000 de barili de petrol pe zi.

În plus, în cazul unui proiect onshore, în primul an de exploatare se extrage aproximativ 65% din totalul petrolului existent. În schimb, platformele offshore pot aduce același volum de țiței pentru o perioadă extrem de lungă, de 10 ani, până la 20 de ani.

Așadar, investițiile mai ridicate aduc și o producție mai mare, ceea ce înseamnă și un profit imens obținut pentru o perioadă mai lungă de timp.

Exploatările petroliere onshore au o producție medie de 4.000 de barili pe zi, în timp ce proiectele offshore pot ajunge și la peste 50.000 de barili de petrol pe zi

În concluzie, putem spune că piața petrolului la nivel internațional s-a schimbat enorm în ultimele decenii datorită noilor tehnologii de exploatare, iar această tendință va continua și în următorii ani, întrucât necesarul de țiței este în creștere la nivel mondial.