Regulile fiscale din ţara noastră se vor schimba în următorii 5 ani ca urmare a transformărilor legislaţiei fiscale internaţionale. Astfel, se va pune accent pe creşterea transparenţei şi a schimbului de informaţii între state la nivel global, conform unui raport PwC România.
„Vedem în ultima vreme un efort concertat la nivel internaţional, în interiorul mai multor organizaţii sau grupuri internaţionale, de la OECD, la G8 şi până la Uniunea Europeană, pentru rescrierea regulilor fiscale internaţionale, pentru a diminua pe cât posibil practica evitării plăţii taxelor, atât de către companii, cât şi de către persoanele fizice. Urmarea acestor eforturi va fi un accent sporit pe determinarea motivelor şi substanţelor tranzacţiilor, îndeosebi între părţile afiliate”, a declarat Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România.
Potrivit acesteia, peste 80 de state din întreaga lume au semnat Convenţia privind asistenţa administrativă reciprocă în materie fiscală care vizează toate tipurile de impozite şi care permite schimbul de informaţii spontan şi la cerere, precum şi colaborarea în desfăşurarea inspecţiilor fiscale internaţionale. Dintre acestea, 52 de state, printre care şi România, au aderat deja la acordul pentru schimbul automat de informaţii financiare.
„Acest acord va permite României să facă schimb automat de informaţii financiare la nivelul standardului OECD între ţări şi jurisdicţii în scopul identificării persoanelor fizice care eludează fiscul prin transferul banilor în străinătate. Prin urmare, regulile jocului se schimbă din punct de vedere fiscal peste tot la nivel global. România nu poate face excepţie, iar contribuabilii din România trebuie să înceapă să se pregătească din vreme pentru aceste schimbări”, a arătat Mihaela Mitroi.
Prin urmare, într-o economie globalizată şi aflată în profundă transformare, preţurile de transfer joacă un rol important în alocarea profiturilor între companii afiliate. În momentul de faţă, preţurile de transfer se poziţionează ca fiind o continuare a planificării fiscale, cu scopul de a minimiza sau chiar evita riscul litigiilor fiscale.
