Întreprinderile mici şi mijlocii din Europa au din ce în ce mai puţine surse bancare de creditare, potrivit unui studiul realizat de Pwc. În aceste condiţii, IMM-urile vor încerca să apeleze la alte surse de credit, mai ales că situaţia nu se va schimba în următorii cinci ani.

„Există o oportunitate majoră pentru instituțiile non-bancare de a acorda credite pentru întreprinderile europene mici și mijlocii”, se arată în studiul citat.

Acest segment oferă cea mai mare arie de creştere pentru creditele non-bancare, cu împrumuturi care se încadrează între 10 milioane de euro şi 50 milioane de euro. Sub acest nivel, creditele pot fi prea mici pentru a trezi interesul instituţiilor non-bancare, iar peste acest nivel, companiile au de obicei un rating de credit individual şi acces mai uşor la alte surse de finanţare.

.

.

Cornelia Bumbăcea, Partener, Servicii de Consultanţă, Tranzacţii, PwC România, a afirmat că posibilitatea de a se împrumuta la preţuri accesibile a fost mereu o provocare pentru IMM-urile din Europa, iar la ora actuală situaţia este mai gravă ca oricând.  „În anii următori, este posibil ca multe IMM-uri să considere condiţiile de creditare prea exigente şi creditele bancare aproape inaccesibile. În timp ce vor dori să investească tot mai mult pentru creşteri viitoare, băncile europene vor rămâne sub presiunea de a-şi reduce şi controla gradul de îndatorare. Astfel, oportunităţile de împrumuturi non-bancare în Europa sunt imense şi va continua să crească în următorii ani”, a explicat Cornelia Bumbăcea.

Potrivit estimărilor, băncile europene au portofolii de credite non-core în valoare de 2,4 mii de miliarde de euro, din care numai jumătate sunt credite performante.

 „Achiziţionarea unor asemenea pachete de credite ar ajuta creditorii non-bancari să-şi consolideze creşterea organică – accelerând investiţiile în această categorie de active”, a continuat reprezentantul PwC.

Prin urmare, acum este momentul ca instituţiile non-bancare să pună bazele creditării, dezvoltându-şi o strategie şi consolidându-şi capabilităţile interne.

Însă, creditarea non-bancară nu trebuie să constituie o provocare directă la adresa băncilor, mai ales că există semne tot mai evidente că băncile sunt dispuse să lucreze cu o serie de creditori alternativi pentru a răspunde nevoilor clienţilor şi pentru a ameliora presiunea asupra propriilor bilanţuri.