Segarcea, pământ sub auspiciile monarhiei. Ca urmare a imposibilității de a acoperi cheltuielile casei regale, în ciuda faptului că regele era de o modestie rar întâlnită printre capetele încoronate ale epocii, Parlamentul României a decis, în 1884, la 18 ani de la instalarea Regelui Carol I ca principe, și la trei ani de la încoronarea ca Rege, să încredințeze Majestății Sale în administrare un număr de 12 dintre cele 1.200 de domenii ale statului, uzufructul provenit din exploatarea acestora urmând să finanțeze Casa Regală.
Impactul acestei decizii asupra întregii societăți a fost unul greu de descris, pe scurt Domeniile Coroanei reprezentând instituția care a avut cel mai mare impact în modernizarea României, cel puțin în ceea ce privește agricultura și silvicultura.
„Spirit german, Regele Carol a invitat specialiști de talie europeană care, în colaborare cu cei mai buni profesioniști autohtoni, au transformat fiecare Domeniu într-un exemplu, stimulând un fenomen de ”învățare prin învecinare”, fără precedent până atunci. De la organizarea exploatărilor forestiere și determinarea științifică a plantațiilor, în funcție de caracteristicile solului, la ameliorarea raselor de animale sau construirea de bijuterii arhitectonice, Domeniile Coroanei din întreaga țară au constituit un model viu, care a impus standarde de excelență fără precedent”, ne-a declarat Radu Rizea, brand manager la Domeniile Coroanei Segarcea.
Segarcea – „patrie a Cabernetului”
Cel care a administrat Domeniile timp de aproape trei decenii a fost Ioan Kalinderu. Atât el, cât și cei care i-au urmat – precum Barbu Știrbei și Ernest Baliff – au încercat nu doar să facă performanță în aria care-i fusese hărăzită, ci și să transforme întreaga zonă geografică într-o entitate individuală. Astfel, s-au aplicat concepte care nici măcar astăzi nu sunt stăpânite pe de-a-ntregul, de la managementul integrat al resurselor la responsabilitatea socială a companiilor.
Pe un Domeniu erau la fel de importante atât plantațiile agricole, cât și calitatea vitelor din zonă, existența și menținerea locurilor de pășunat, prelucrarea laptelui, activități din care se determinau apoi aspecte legate de calitatea vieții celor care lucrau pe Domeniu – școli, biblioteci, pensii sau ajutoare. Dinamica socială și culturală a regiunilor în care au existat Domenii ale Coroanei a influențat decisiv felul în care întreaga țară a funcționat în perioada monarhiei.
„În Segarcea, singurul dintre Domenii unde s-a considerat oportună plantarea de viță de vie, s-au scris pagini de istorie pentru vinul românesc. Grav afectată de valurile de filoxeră, viticultura românească și-a găsit o resursă pentru renaștere în școala de viță-de-vie înființată în inima Olteniei, unde au fost cultivate și înmulțite peste 60 de soiuri de struguri”, susține Radu Rizea.
Datorită așezării pe paralela 44 – paralela de aur a vinurilor – podgoria de la Segarcea beneficiază de 1.440 de ore de soare pe parcursul ciclului vegetativ, fiind astfel considerată „patrie a Cabernetului”.
Drept urmare, Segarcea a început să-și definească propriul drum. Podgoria de la Segarcea este așezată pe paralela 44, numită și paralela de aur a vinurilor, regiunea beneficiind de un subsol calcaros, acoperit de un generos strat de cernoziom, ansamblul pedologic astfel format constituind condițiile perfecte pentru cultivarea strugurilor de mare calitate. Adăugând la acestea suma record de 1.440 de ore de soare pe parcursul ciclului vegetativ (1 aprilie – 31 octombrie), ceea ce înseamnă ajungerea la maturitate fără efort a soiurilor cu coacere târzie, devine evident de ce Segarcea este considerată ca ”patrie a Cabernetului”.
Crama de la Segarcea a luat naștere în perioada 1906-1908, fiind una dintre primele clădiri de beton armat din România. Aceasta a fost construită urmând principiile vinificării gravitaționale, astfel încât intervențiile asupra vinului să fie minimale. Acest lucru înseamnă că strugurii sunt recepționați în cel mai înalt punct al cramei, după care întreg fluxul este urmat sub acțiunea gravității – strugurii cad în desciorchinător, apoi în prese, de unde mustul curge natural în vasele de fermentare iar apoi, acolo unde este cazul, vinul tânăr curge în butoaiele de stejar, pentru maturare. Lipsa pompelor în fluxul de producție ajută mult la stabilizarea și definirea spectrului aromatic al vinului, în lipsa stresului indus de intervențiile brutale.
Construită de Iosif Exner și Jean Pompilian, sub coordonarea lui Ștefan Făgădău, crama a primit în 1929 dreptul de a produce vinuri cu denumire de origine controlată. Curând, vinurile de aici și-au primit recunoașterea juriilor internaționale, ajungând să obțină medalii la Paris, în 1936, în inima celui mai important centru de cultură oenologică al Europei acelor vremuri.
Renașterea Domeniului Coroanei Segarcea
„Din păcate, drumul care începuse atât de frumos, avea să fie întrerupt timp de o jumătate de veac, cel puțin din punctul de vedere al ideilor și valorilor pe care construcția Segarcea le propusese lumii până în momentul în care statul comunist a reluat administrarea domeniului. Cultura viței de vie a continuat, lucru benefic măcar pentru continuitatea tradiției și a specializării teoretice. Însă întreaga structură a podgoriei s-a modificat – de la 60% soiuri de struguri roșii s-a ajuns la 70% struguri albi – iar căutarea perpetuă a excelenței a dispărut sub imperiul necesității de a produce vin mult și de calitate inferioară, destinat piețelor primitive, dar prietene regimului comunist”, ne-a mai spus brand managerul Domeniului Coroanei Segarcea.
În plus, perioada care a urmat după 1989 a cauzat chiar și mai mult rău, retrocedările au împrăștiat suprafețele, conducând la abandonarea completă a podgoriei. Astfel, crama a devenit practic inutilă și se apropia de ruină. A fost un moment de cumpănă, în care vinurile de Segarcea mai aveau un singur pas înainte să intre definitiv în istorie, investitorii constatând că nu se mai poate face nimic, nu acordau nici o șansă cramei.
După perioada comunistă și cea post-comunistă, crama de la Segarcea a fost aproape o ruină. Cei care au adus-o la strălucirea de altă dată sunt Mihai și Cornelia Anghel, care au preluat domeniul chiar în ziua în care România aniversa ziua Regalității.
„Însă o construcție adevărată, născută din valori solide, completate de dragoste de pământ și pasiune, are câteodată forța de a-și atrage singură oamenii potriviți. Astfel, pe 10 mai 2002, chiar în ziua în care România aniversa ziua Regalității, Mihai și Cornelia Anghel preluau domeniul în paragină și începeau una dintre cele mai mari lucrări consemnate în istoria nouă a viticulturii”, adaugă reprezentantul Domeniului.
Viile destinate producției masive au fost integral defrișate, exceptând un mic colț de vie, unde un soi spectaculos, tămâioasa roză, a reușit să reziste de-a lungul timpului. Astfel, acest soi, cu butuci vechi de un secol, a fost reînviat și înmulțit.
Începând de la refacerea structurii podgoriei după principiile inițiale, dominată de soiuri roșii, trecând prin adecvarea soiurilor la sol – într-un arc peste timp, responsabil pentru proces a fost un urmaș de-al lui Georges Couderc, François Morrison Couderc – prin densitatea mică de plante la hectar și prin normarea drastică a producției, în ciuda bogăției pământului – toate lucrările ce au avut loc s-au concentrat pe un singur cuvânt-cheie: calitate.
Și crama a trecut printr-un proces amplu de renovare, păstrându-se însă conceptul de cramă gravitațională. Drept urmare, suprafața construită a centrului de vinificare a crescut de zece ori, de la 1.000 la 10.000 de metri pătrați, însă, la fiecare pas, s-a avut în vedere respectarea arhitecturii inițiale, nu doar ca materiale folosite, ci și în sensul păstrării amprentei originale a clădirii, în formă de cruce grecească.
Metodelor tradiționale de vinificare le-au fost adăugate cele mai moderne elemente tehnologice. În plus, deși fermentarea se face astăzi în vase de inox, și nu în bazine de sticlă, se păstrează tradiția tehnicilor de pigeage, remontage sau battonage, procese ce fac parte din școala veche a șlefuirii și rotunjirii vinului.
Colecțiile premium de la Segarcea
Ca o răsplată a tuturor eforturilor depuse pentru renașterea Domeniului, în septembrie 2010 Domeniul Coroanei Segarcea a redevenit în mod oficial furnizor al Casei Regale a României, consemnând astfel revenirea la viață și intrarea într-o nouă etapă a vieții pentru podgoria din inima Olteniei.
Însă primele colecții premium ale Domeniului Coroanei Segarcea au luat naștere abia după un deceniu de muncă neîntreruptă, prima dintre acestea fiind Colecția Principesa Margareta. Aceasta a fost creată la solicitarea Alteței Sale Regale, Principesa Moștenitoare, fiind aleși pentru cele două vinuri ale colecției struguri care să simbolizeze, metaforic, chiar istoria personală a Principesei – Marselan și Viognier, ca struguri ce au devenit peste noapte valori autohtone, dar și struguri care să spună povestea nașterii Domeniului – Pinot Gris și Chardonnay, soiuri plantate prima oară în vremea regelui Carol I.
Abia după un deceniu de muncă neîntreruptă, în care Domeniul a ajuns să fie cunoscut în amănunt, butuc cu butuc, bolovan cu bolovan, pantă cu pantă, la Segarcea s-au născut primele colecții premium, acestea primind numeroase premii la concursurile internaționale de vin.
Oriunde au fost prezentate în lume, cele două vinuri s-au întors acasă încărcate de medalii și diplome. De altfel, se poate spune că cele peste 200 de distincții obținute în ultimii ani la concursurile internaționale de vin, Domeniul Coroanei Segarcea a devenit un ambasador al oenologiei românești în lume.
A urmat colecția Minima Moralia, care spune o poveste despre oameni și căutarea identității. Purtând nume precum Sinceritate, Onoare, Speranță, Dăruire, Respect și Recunoștință, colecția nu vorbește doar despre valorile Domeniului, ci și despre necesara întoarcere spre sine, de renunțare la dictatura stresului, vitezei, nepăsării și compromisului care pândește la fiecare pas în ziua de azi. La fel de bine primită la concursurile internaționale, colecția Minima Moralia a consfințit ajungerea la maturitate, într-un nou moment al istoriei, a unuia dintre Domeniile care au schimbat fața României.
Ulterior, noua gamă formată din patru vinuri roșii povestește istoria pământului, trasând harta unei călătorii printre podgoriile istorice ale Europei, grupate sub un nume plin de simboluri – Vardo. Numele a fost inspirat de denumirea rromani a căruței cu coviltir, trimitere transparentă spre tradiție, dar și spre drumul deschis, fără bariere, și spre bucuria călătoriei.
Ajungând la o cunoaștere intimă a felului în care crește și evoluează fiecare strugure, fiecare butuc, fiecare vin, Domeniul Coroanei Segarcea a creat colecția Simfonie, un adevărat ”cântec al pământului” surprins într-un cupaj care cuprinde toate cele opt soiuri roșii de struguri din Segarcea.
„În semn de recunoaștere a tuturor aspectelor de mai sus, în octombrie 2012, Majestatea Sa Regele Mihai I i-a acordat Crucea Casei Regale a României lui Mihai Anghel, administratorul Domeniului Coroanei Segarcea, „pentru profesionalismul și dăruirea pe care le arată în toate aspectele organizării și coordonării Domeniului și în calitatea produsului vitivinicol” (…) și „pentru modelul profesional de înaltă ținută pe care îl promovează în economia românească a timpurilor noastre”. Acum, pentru prima oară de mai bine de jumătate de veac, simțim că istoria ce urmează să fie scrisă stă pe deplin în mâinile noastre”, a încheiat Radu Rizea, brand manager al Domeniul Coroanei Segarcea.
