România era acum foarte mulți ani o țară care nu depindea major de importul de alimente pentru a-și hrăni populația. Situația s-a schimbat radical, iar ultimii ani au adus o majorare importantă a importului. Motivele sunt multiple: fie vorbim despre prețuri mai mici pentru aducerea alimentelor din alte țări, fie vorbim despre o cantitate mai mare ce nu poate fi susținută de producătorii locali.
Datele făcute publice de Institutul Național de Statistică din țara noastră arată că în 2016 dependența de importuri a crescut simțitor. Peste 14% din legume, 35% din fructe, mai bine de 12% din produsele lactate și aproape 30% din produsele din carne vin din alte țări și sunt așezate pe rafturile marilor supermarketuri sau vândute de magazinele mici și medii.
Suntem din ce în ce mai dependenți de marfa din afara țării, iar acest lucru vine cu un cost mult mai mare decât cel pe care ni-l putem imagina pe termen scurt. Primul efect este desigur prețul. Odată ce produsele sunt aduse din alte țări, nu mai există un control al costului. La acesta se adaugă calitatea produselor. Nu puțini sunt cei care ridică semne serioase de întrebare cu privire la cantitatea de conservanți și alte substanțe nu foarte benefice pentru organism, dar care ajută la păstrarea produselor în termen de valabilitate pe o perioadă mai lungă de timp.
Cifrele arată că România a importat în prima jumătate a anului 2017 alimente în valoare de nu mai puțin de 3,2 miliarde de euro. Asta în condițiile în care anul trecut a fost unul cu o producție agricolă ridicată comparativ cu alți ani. De cealaltă parte, agricultorii spun că producțiile se vând imediat, mai ales la export. Un motiv pentru acest lucru este faptul că în țara noastră depozitele cu temperatură controlată sunt limitate. Acest lucru duce desigur la un import masiv în lunile de iarnă și primăvară, import care nu poate fi reechilibrat ușor vara și toamna.
Singurul an în care exporturile au fost mai mari comparative cu importurile a fost 2015. Motivul? Livrări record de cereale. Soluțiile pentru a reechilibra situația? Investiții nu doar în agricultură, ci și oferirea de ajutoare ce pot stimula producția și, nu în ultimul rând, tehnologii care să poată păstra alimentele locale nealterate o perioadă mai lungă de timp.