România, a treia ţară în Europa după rezervele de gaze neconvenţionale. Gazele de şist sunt, probabil, cel mai controversat sector al resurselor naturale şi, chiar dacă există păreri împărţite privind tehnologia de exploatare a acestora, încă nu sunt cunoscute complet efectele pe termen lung asupra mediului. În aceste condiţii, unele state au permis explorarea lor, în timp ce altele au considerat că nu este momentul să rişte.
Explorarea gazelor de şist a devenit un subiect popular după ce Statele Unite au înregistrat, să zicem, un succes pe această piaţă, reuşind astfel să îşi reducă dependenţa energetică de importuri. După aceea, multe alte ţări au ajuns să se întrebe dacă nu ar putea profita de pe urma zăcămintelor de şist pentru a-şi atinge o independenţă energetică faţă de Rusia şi de petrolul din Orientul Mijlociu.
Ce sunt aşadar gazele de şist şi cum se extrag ele?
Gazele neconvenţionale, categorie în care intră şi cele de şist, sunt gaze naturale care se găsesc în medii mult mai dure şi mai greu de exploatat decât cele convenţionale. Aşadar, resursele care se găsesc în şisturi, în gresie sau în cărbune sunt extrem de greu de extras.
Cu toate că existenţa acestor tipuri de resurse era cunoscută încă de la începutul anilor 1800, exploatarea lor a fost, până recent, imposibilă. Această opțiune a reapărut în dezbateri în contextul în care progresul tehnologic a cunoscut un avans remarcabil, iar întreaga lume se confrunta cu preţuri extrem de mari pentru petrol şi gaze naturale. Vorbim aici de o piaţă limitată din punct de vedere geografic şi controlată doar de câteva state.
Cu toate că existenţa gazelor de şist era cunoscută încă de la începutul anilor 1800, exploatarea lor a fost, până recent, imposibilă
Aşadar, mai departe experţii şi-au dat seama că deţin deja o modalitate destul de simplă de a extrage aceste rezerve: prin injectare. Mai exact, injectarea se face atât pe adâncime, cât şi pe orizontală, şi sub înaltă presiune degajată de apă, nisip şi anumiţi compuşi chimici. Acest procedeu numit „fracking” fisurează roca şi eliberează gazele.
Rezervele de gaze de şist ale României
România are rezerve recuperabile de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi. Astfel, ţara noastră se clasează pe locul al treilea în Europa după rezervele recuperabile de gaze de şist, după Polonia şi Franţa. Această cantitate ar putea să acopere consumul naţional de gaze pentru 100 de ani, reiese din datele Autorităţii Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), preluate de la Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei EIA.
România are rezerve recuperabile de gaze de şist de 1.444 miliarde de metri cubi, cantitate ce ar putea să acopere consumul naţional de gaze pentru 100 de ani
Polonia ar deţine rezerve de gaze de şist de 4.190 miliarde de metri cubi, iar Franţa de 3.879 miliarde de metri cubi. Alte state cu astfel de resurse sunt Danemarca (906 miliarde metri cubi), Olanda (736), Marea Britanie (736), Suedia (283), Spania (226), Bulgaria (481) şi Germania (481).
Revolta de la Pungești
Aşa-numita revoltă de la Pungești a izbucnit la câteva zile după ce compania Chevron a obținut permisul de construcție a sondelor de explorare a gazelor de șist în județul Vaslui. Mai mult decât atât, compania a obținut toate avizele necesare de la autoritățile statului pentru explorarea solului în perimetrul Siliștea. Protestatarii au intitulat aceste manifestații drept Mișcarea de rezistență de la Pungești.
Manifestațiile au început cu în jur de 150 de protestatari, pe 14 octombrie 2013, aceștia blocând accesul utilajelor Chevron pentru instalarea sondelor de explorare. Protestele au escaladat în următoarele trei zile, astfel că, pe 16 octombrie, peste 500 de săteni din Pungești și din localitățile vecine, la care s-au alăturat zeci de activiști din Bârlad, Iași și București, au format un scut uman în fața utilajelor.
După ce Chevron a anunțat suspendarea lucrărilor în zonă, conflictele au scăzut în intensitate, însă această perioadă de acalmie a durat doar o lună.
Pe data de 2 decembrie 2013, când Chevron a hotărât reluarea operațiunilor de explorare, protestele au fost reluate, existând o serie de incidente între oameni şi jandarmi.
Ulterior, reprezentanții companiei Chevron au anunțat că suspendă toate activitățile de explorare a gazelor de șist de la Siliștea, chiar dacă în 2014, compania realizase toate activităţile de explorare la prima sondă din România, în localitatea Siliştea-Pungeşti.
Ţări europene care au interzis explorarea gazelor de şist
Prima țară care a interzis fracturarea hidraulică este Franţa. Decizia a fost luată în 2011 din cauza riscurilor pentru mediu. Bulgaria și regiunea spaniolă Cantabria au luat, de asemenea, astfel de decizii. În plus, Italia arată în strategia națională a ţării că nu are nicio intenție să se angajeze într-o eventuală exploatare a gazelor de șist.
Prima țară care a interzis fracturarea hidraulică este Franţa, în anul 2011
Nici Germania nu a dat undă verde forajelor de explorare. Totodată, Austria a afirmat că este nevoie de un studiu de impact asupra mediului pentru orice foraj de explorare, însă până în prezent nu a fost lansat niciun astfel de studiu.
Riscurile exploatării gazelor de şist
Deşi folosirea gazelor de şist este mai puţin poluantă decât cea a cărbunelui, impactul acestora asupra mediului nu este deloc unul care trebuie ignorat. Un singur foraj necesită în jur de 10 milioane de litri de apă, iar substanţele chimice folosite în procesul de fisurare a rocilor riscă să ajungă în pânzele freatice şi să le polueze.
La începutul lunii iulie a anului 2011, accidentul petrecut la Clearfield, Statele Unite, a provocat scurgerea a 130.000 de litri de gaz în atmosferă, punând sub semnul întrebării siguranţa procedeelor de extracţie a gazelor de şist.
Argumente pro exploatării gazelor de şist:
Gazele de şist pot aduce independenţa energetică;
Oferă locuri de muncă pe termen lung;
Pot contribui la dezvoltarea unor regiuni defavorizate.
Argumente împotriva exploatării gazelor de şist:
afectarea ireversibilă a pânzei freatice;
poluarea aerului cu gaz;
fisura solului poate duce la apariţia unor cutremure de mică adâncime şi alunecări de teren;
Aditivii folosiţi sunt, de fapt, substanţe toxice, care pot produce diverse afecţiuni;
scoaterea din circuit a unor terenuri;
riscul de contaminare a solurilor;
Distrugerea florei şi a faunei din zona explorării şi afectarea biodiversității.
Cu toate acesta, este posibil ca, în viitor, dezvoltarea tehnologică să aducă noi tehnologii de exploatare, iar gazele de şist să poată fi extrase fără riscuri.
