Multe cercetări au concluzionat că nu mai puțin de 90% din comunicarea interumană se bazează pe gesturi, mimică, tonul vocii, sunete, contact vizual, proximitate spațială și temporală sau postură. Cu alte cuvinte, doar 10 procente din comunicare este bazată pe cuvinte, asta chiar dacă de multe ori tindem să credem că acestea sunt cele mai importante, ba chiar încercăm să le alegem cu grijă, crezând că astfel vom comunica ceea ce dorim mai bine și mai eficient.
În timpul unei întâlniri de afaceri, comunicarea nonverbală, precum privirea, vocea sau expresia facială sunt mijloace de exprimare atât a personalității, cât și a dorințelor, așadar toate acestea trebuie dacă nu controlate atunci măcar luate în considerare. De exemplu, controlul privirii sau al vocii realizează un climat călduros sau rece, iar privirea poate exprima de la interes la vigilență sau siguranță. Tocmai de aceea, calitatea comunicării nonverbale în timpul unei întâlniri de afaceri este critică, influențând șansele de reușită.
Gesturile naturale care consolidează ideile exprimate sau un zâmbet relaxat sunt destul de importante încât să facă diferența dintre succes sau, dimpotrivă, eșec. Specialiștii în comunicare nonverbală merg până la a da sfaturi precise, precum închiderea ușii sau evitarea întoarcerii spatelui iterlocutorului ori poziția în care vă așezați atunci când discutați cu cineva necunoscut, care este un posibil viitor colaborator. Primul contact, strângerea de mână, poate sugera extrem de multe lucruri. Trebuie găsit un echilibru între o strângere de mână ușoară, care indică lipsa autorității, și una foarte puternică ce lasă ideea de agresivitate în comportament și deci în gândire.
Un alt sfat demn de urmat este păstrarea unei distanțe față de interlocutor, pentru a evita invadarea spațiului personal. Acest lucru este valabil mai ales pentru aceia care se întâlnesc cu posibilii parteneri în sediul companiilor acestora. Invadarea spațiului personal nu este un semn de simpatie, prietenie, apropiere, ci va fi perceput de interlocutor ca un semn de sufocare, invadare.
Contactul vizual
Privirea este poate cea mai importantă dintre modalitățile de comunicare nonverbală. Se recomandă privirea directă, direct în ochi, care denotă un interes ridicat și în același timp recunoașterea valorilor celuilalt. Aceste lucruri sunt de asemenea dovezile unei dorințe de cooperare.
Foarte important de știut este că privirea trebuie menținută oarecum la aceeași înălțime. Acest lucru arată că cei doi comunicatori sunt egali și că nu au nimic de ascuns.
Un alt lucru demn de luat în calcul este dilatarea pupilelor partenerului de discuție în timpul conversației. Acest lucru indică mulțumire, acord, iar dacă se întâmplă acest lucru se poate trece la următorul nivel al discuției, intrând în detalii precum costurile afacerii sau alte observații. Dacă, în schimb, pupilele interlocutorului se mișcorează este un semn că ceva din discuție nu este pe placul lui și direcția conversației ar trebui schimbată.
Importanța poziției
Peter Collett explică în volumul “Cartea gesturilor” că inclusiv poziția scaunelor poate influența relațiile. De exemplu, indivizii aşezaţi în jurul unei mese au o probabilitate mai mare de a se adresa celor din faţa lor, decât celor aşezaţi lângă ei sau în unghi drept cu ei.
Acest lucru poate explica de ce, când sunt aşezaţi printre străini, oamenii aleg de obicei să stea cât mai departe de indivizii cu statutul social cel mai înalt şi cel mai scăzut şi cât mai aproape de cei care au acelaşi statut cu ei.
Mai mult decât atât, a sta nemișcat pe scaun și a asculta partenerul care vorbește pare o soluție mult mai bună decât a fi agitat, cu privirea mereu în alte direcții decât direct în ochii interlocutorului. Asta poate lăsa impresia că interesul nu este îndreptat către discuție.
Și poziția pe scaun transmite un anumit mesaj, inconștient sau nu. Deşi de multe ori nimeni nu reacţionează conştient, deseori poziția comunică un anume lucru despre persoana respectivă. Trei posturi fundamentale pot fi identificate în funcţie de felul în care sunt aşezate picioarele de exemplu: cu „picioarele drepte” în care picioarele sunt întinse, posturile tip „pas” în care tălpile sunt aşezate imediat sub genunchi şi posturile „strânse” în care picioarele sunt băgate sub scaun. Când au ocazia, persoanele dominante preferă să întindă picioarele. Astfel, ele ocupă în mod public mai mult spaţiu, reducând ceea ce rămâne celorlalţi lăsând impresia că nevoile lor contează mai mult decât cele ale altor persoane.
Ca o concluzie generală, deși unii spun că gesturile și mimica sunt în general reacții inconștiente toate pot fi stăpânite cu ajutorul excercițiilor, iar prima impresie este dată întotdeauna de zâmbet sincer, care denotă simpatie și relaxare.
