Legea societăţilor nr. 31/1900 prevede la articolul 134 că acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are drept obiect: a) schimbarea obiectului principal de activitate, b) mutarea sediului societăţii în străinătate, c) schimbarea formei societăţii şi d) fuziunea sau divizarea societăţii.

Avocatul Pîrcălabu Gheorghe consideră că este necesară modificarea literei d) a acestui articol, întrucât din cauza legislaţiei în vigoare, care a fost şi este rigidă, lacunară şi interpretabilă, mulţi acţionari s-au trezit şi se trezesc captivi în Societăţile pe Acţiuni în care au intrat ca acţionari. Astfel, capitalul investit le-a fost blocat şi prin ”artificii” economice, iar acţionarii sunt lipsiţi chiar şi de dividentele pe care ar trebuie să le primească în funcţie de aportul adus în cadrul societăţii sub formă de capital social, concretizat în acţiuni.

„Prin speculaţia lacunelor legislative, deseori, în Societăţile pe Acţiuni, se formează grupuri de interese ale acţionarilor majoritari sau chiar un singur acţionar majoritar ajunge să deţină ”monopolul”, să îşi urmărească doar propriul interes şi să ia hotărâri păgubitoare pentru societate şi ceilalţi acţionari (de obicei acţionarii minoritari)”, consideră avocatul.

Prin urmare, în aceste condiţii, majoritatea acţionarilor rămân cu capitalul investit blocat, nu primesc nici dividente, societatea este condusă doar în interesul economic al unui singur acţionar majoritat sau al unui grup restrâns de acţionari ce formează majoritatea şi, din păcate, legea, mai precis art. 134 legea 31/1990, nu le permite acestor acţionari păgubiţi nici să se retragă din societate.

Art 134 lit. d) din legea 31/1990 prevede posibilitatea sau dreptul de a se retrage acţionarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale, dacă respectiva hotărâre are ca obiect fuziunea sau divizarea societăţii.

„Deşi din punctul meu de vedere nu ar trebui să fie probleme de interpretare, lucrurile fiind clar stabilite de lege, în sensul că o hotărâre a adunării generale a acţionarilor, privind fuziunea sau divizarea, dă dreptul acţionarilor de a formula cerere de retragere din societate, fiind clar că legea nu distinge în nici un fel că ar fi vorba de o hotărârea a adunării generale, de iniţiere a procedurii divizării sau de întrerupere-stopare a procedurii divizării”, a precizat avocatul.

Aşadar, acţionarii unei societăţi pe acţiuni au dreptul de a formula cerere de retragere şi de a se retrage din societate fie în urma unei hotărâri a adunării generale prin care s-a decis începerea procedurii de divizare, fie în urma unei hotărâri a adunării generale prin care s-a decis întreruperea-stoparea proiectului de divizare.

Avocatul Pîrcălabu Gheorghe a mai afirmat că în acest sens s-a pronunţat şi Tribunalul Gorj în dosarul numărul 6670/95/2015, prin sentinţa civilă numărul 8 din 9 februarie 2016.

„Surprinzător, există şi profesionişti în drept care, în mod greşit, spunem noi, consideră că acţionarii unei societăţi pe acţiuni se pot retrage doar în urma unei hotărâri a adunării generale, prin care s-a decis începerea procedurii de divizare, nu şi în urma unei hotărâri a adunării generale care a statuat întreruperea – stoparea procesului de divizare; în acest sens avem decizia numărul 615 din 28 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova”, a explicat avocatul.

Conform acestuia, cei care au împărtășit această a doua opinie nu au nici o motivare a teoriei lor, mulțumindu-se să afirme că doar o hotărâre a adunării generale a societății pe acțiuni, prin care se decide inițierea-începerea divizării, modifică esențial condițiile economice și juridice ale societăţii și are o influenţă hotărâtoare asupra vieţii şi activităţii societăţii pe viitor.

„Referitor la această din urmă teorie mă întreb: în cazul în care adunarea generală a decis divizarea unei societăţi pe acţiuni datorită neînţelegerilor grave dintre acţionari şi iminenţei falimentului, în cazul în care societatea se află în procedura divizării de câţiva ani şi s-au făcut cheltuieli majore cu această procedură, în cazul în care situaţia economică, strategia managerială şi planul de dezvoltare economică a societăţii au fost concepute având în vedere divizarea societăţii, o hotărâre de întrerupere-stopare a divizării modifică sau nu modifică esenţial condiţiile economice şi juridice ale societăţii şi are o influenţă hotărâtoare asupra vieţii şi activităţii societăţii pe viitor? Este evident că DA”, a continuat acesta.

Prin urmare, prima opinie conform căreia acţionarii unei societăţi pe acţiuni pot formula cerere şi se pot retrage din societate în urma unei hotărâri a adunării generale, având că obiect fuziune sau divizarea societăţii, neinteresând dacă este vorba de iniţierea divizării sau de stoparea divizării, fiindcă legea nu distinge este opinia împărtăşită de avocatul Pîrcălabu Gheorghe.
În sprijinul acestei teorii, acesta aduce multe argumente.

„Din simpla lecturare şi citire a articolului 134 lit.d din Legea 31/1990 se observă că legiuitorul impune condiţia ca acţionarii să nu fi votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale care are că obiect fuziunea sau divizarea societăţii, dar niciunde în art 134 alin.1 din legea 31/1990 nu se vorbeşte despre o hotărâre care priveşte doar iniţierea-pornirea procedurii de divizare”, a mai spus avocatul Pîrcălabu Gheorghe.

Astfel, este clar că dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze posibilitatea de retragere a acţionarilor doar atunci când nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale care are ca obiect numai iniţierea – pornirea procedurii de divizare ar fi făcut-o, ori dacă legiuitorul nu a făcut această precizare-limitare este clar că a dorit să se refere atât la hotărârile care au că obiect iniţierea-pornirea procedurii de divizare cât şi la hotărârile care au că obiect întreruperea-sistarea procedurii de divizare.

Pe lângă toate acestea, este de precizat că litera d art. 134 alin 1 din Legea 31/1990 a fost introdusă de către legiuitor anul 2006 prin Legea 441 tocmai pentru a se adapta la schimbările şi necesităţile intervenite în ultimul timp în viaţa economică a societăţii noastre şi tocmai pentru a lărgi posibilitatea acţionarilor minoritari de a se retrage dintr-o societate pe acţiuni şi de a nu rămâne captivi într-o societate comercială împotriva voinţei lor.

„Peste toate acestea considerente apreciem că dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze dreptul acţionarilor unei societăţi pe acţiuni de a se retrage doar atunci când nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale privind numai iniţierea procedurii de divizare sau fuziune, ar fi făcut această precizare-limitare aşa cum a făcut-o în dispoziţiile art. 251 indice 12 alin. 1 Legea 31/1990”, mai explică avocatul.

Conform acestuia, aspectul cel mai important în susţinerea teoriei că art 134 lit. d a prevăzut posibilitatea retragerii acţionarilor dintr-o societate pe acţiuni în urma unei hotărâri a adunării generale privind divizarea sau fuziunea neinteresând dacă este o hotărâre de iniţiere sau de stopare a procedurii divizării este acela că altfel art. 134 litera d din legea 31/1990 ar reprezenta o discriminare între acţionari şi ar încalca principiul egalităţii de drepturi între acționarii unei Societăţi pe Acţiuni care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale privind iniţierea procedurii de divizare sau fuziune şi actionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor privind întreruperea-stoparea procedurii de divizare sau fuziune, principiu prevăzut în art. 16 din Constituţia României.

.

.

În concluzie, Avocatul Pîrcălabu Gheorghe precizează că pentru a nu mai există dispute la nivel teoretic şi practic şi pentru a nu se mai interpreta legea după interesul şi bunul plac al celui care o aplică considerăm că dispoziţiile art. 134 aliniat 1 litera d ar trebui modificate în sensul de a preciza clar că au posibilitatea sau dreptul de a se retrage acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale, dacă respectivă hotărâre are că obiect fuziunea sau divizarea societăţii, neinteresând dacă hotărârea adunării generale a societăţii pe acţiuni priveşte iniţierea sau stoparea unei proceduri de divizare.

În opinia avocatului, art 134 aliniat 1 litera d ar trebui să aibă următorul cuprins:

Varianta I: “ Acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicită cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectivă hotărâre a adunării generale are că obiect:

d) – iniţierea sau stoparea procedurii de fuziune sau divizare a societăţii”

Varianta II: “Acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:

d) – fuziunea sau divizarea societăţii în orice stadiu s-ar află

Avocatul a mai spus că pentru a se respecta dreptul de proprietate al acţionarilor asupra capitalului investit, dreptul lor de a dispune cu privire la acest capital şi dreptul la libertate economică nu este de ajuns doar modificarea art 134 lit d din legea 31/1990 trebuie cu prisosinţă introdus şi alin. 2 al art 134 legea 31/1990 care să aibă următorul cuprins :

• acţionarii unei societăţi pe acţiuni se pot retrage şi pentru motive temeinice în baza unei hotărâri a tribunalului.

„Consider că această prevedere legală ar acoperi o mare parte din situaţiile şi problemele ivite în practică şi în viaţă unei Societăţi pe Acţiuni cu privire la posibilitatea de retragere a acţionarilor din cadrul societăţii”, a afirmat avocatul Pîrcălabu Gheorghe.

Aşadar, potrivit acestuia, atunci când au motive reale şi bine întemeiate de a se retrage dintr-o Societate pe Acţiuni acţionarii nu trebuie ţinuţi cu forţa în cadrul acestei societăţi şi nu pot fi obligaţi să îşi ţină indisponibilizat capitalul subscris sau şi mai rău să piardă sume importante de bani doar pentru că o persoană sau un grup restrâns de interese din cadrul societăţii să se îmbogățească fără just temei şi în mod fraudulos.

De exemplu, în practică se poate întâmpla ca un acţionar să fie bolnav şi să aibă nevoie de urgenţă de bani pentru a se trata, iar singura sa sursă financiară să fie acţiunile deţinute la o societate pe acţiuni.

„Nu văd de ce acesta nu ar putea să se retragă din societate să obţină bani pe acţiuni şi să-şi salveze viaţa”, a precizat sursa citată.

De asemenea, se poate întâmpla ca acţionarul majoritar sau un grup de acţionari să încerce să bage în insolvenţă sau să falimenteze societatea în fraudarea celorlalţi acţionari, din nou nu vedem care ar fi raţionamentul că acţionarii care nu sunt de acord cu insolvenţa sau falimentul societăţii să se retragă, se poate întâmpla ca la un moment dat între acţionari să existe grave conflicte şi chiar litigii cu privire la activitatea societăţii.

La fel de bine se poate întâmpla ca între societate şi unii acţionari să existe litigii cu privire la activitatea societăţii, nu înţelegem de ce aceşti acţionari nu au dreptul de a se retrage din societate şi de ce trebuie ca în cadrul unei Societăţi pe Acţiuni să avem o stare conflictuală şi litigioasă care mai devreme sau mai târziu îşi va pune amprenta pe bunul mers al societăţii, pe situaţia economică a societăţii şi va duce în final la falimentul societăţii.

Totodată, se poate întâmpla ca în timp ce directorul, membrii consiliului de administraţie, şi alte persoane din anturajul acestora îşi “trag” sume importante de bani din societate, restul acţionarilor să nu fi primit dividente de ani de zile, în aceste condiţii este clar că scopul şi raţionamentul pentru care a fost constituită societatea, acela de a se obţine şi împărţi baneficii, nu mai există şi în această situaţie nu înţelegem de ce acţionarii nu se pot retrage dacă scopul primordial pentru care au intrat în societate acela de obţine beneficii s-a transformat în scopul unui grup de interese de a se îmbogăţi pe seama celorlalți asociaţi.

„Peste toate acestea consider că este necesară introducerea aliniatului 2 în art. 134 legea 31/1990 şi pentru că la acest moment în forma sa actuală acest articol este neconstituţional încălcând dispoziţiile art. 16, art 44, art. 45 şi art. 53 din Constituţia României. Totodată, în forma actuală art. 134 din Legea 31/1990 restrânge şi încalcă grav exerciţiul unor drepturi şi libertăţi (dreptul acţionarului de a dispune de capitalul social investit şi de a se retrage dintr-o societate pe acţiuni) prevăzute în art. 53 Constituţia României”, a mai spus Avocatul Pîrcălabu Gheorghe.

Potrivit acestuia, un alt aspect important pentru care consideră că este necesară modificarea art. 134 din Legea 31/1990 este acela că articolul în forma să actuală este neconstituţional, creând o discriminare vizibilă între acţionarii unei Societăţi cu Răspundere Limitată şi acţionarii unei Societăţi pe Acţiuni, încălcând dispoziţiile art. 16 din Constituţia României.

În timp ce acţionarii unei Societăţi cu Răspundere Limitată se pot retrage din societate pentru motive întemeiate pe când acţionarii unei societăţi pe acţiuni nu se pot retrage din societate atunci când invocă motive întemeiate iar cazurile în care aceştia se pot retrage din societate sunt limitate la nişte condiţii care în practică cu greu îşi găsesc aplicabilitatea.

„Apreciem că nu există nici o justificare obiectivă şi rezonabilă şi nici un criteriu raţional care să justifice această discriminare şi încălcarea flagrantă a principiului egalităţii de drepturi între acţionarii unei Societăţi cu Răspundere Limitată şi acţionarii unei Societăţi pe Acţiuni şi pe cale de consecinţă aşa cum am arătat în consideraţiile anterioare este absolut necesară introducerea alin.2 al art. 134 din Legea 31/1990 care să aibă următorul cuprins: acţionarii unei societăţi pe acţiuni se pot retrage şi pentru motive temeinice în baza unei hotărâri a tribunalului”, a încheiat Avocatul Pîrcălabu Gheorghe.