Acest tip de management are la bază logica doxastică, în care credința este tratată ca un operator modal. Pentru ca o firmă să își atingă obiectivele, iar salariaţii să fie motivați şi să contribuie la succesul organizațional, este nevoie de un management eficient. Acesta este cel care creează un mediu de lucru sănătos și productiv. Un manager sau un lider cu un stil de lucru eficient va avea un rol important în îmbunătăţirea celor mai importanți indicatori ai firmei. Cu toate provocările existente pe piaţă, managerul este cel care are un rol principal în crearea unei culturi organizaționale pozitive.

Cu toate acestea, nu există un stil de management ideal. Fiecare companie are direcții de dezvoltare diferite, iar conducerea şi angajaţii ei au nevoi şi perspective diverse.

Aşadar, eficienţa unei firme poate fi dată, pe lângă condiţiile de piaţă, şi de modul în care aceasta este condusă. Un manager de succes are atribuţia de a transforma viziunea companiei în realitate, folosindu-se de toate resursele de care dispune.

Există multe stiluri de management pe care firmele le implementează şi constant sunt dezvoltate noi modalităţi de conducere a unei companii.

Eficienţa unei firme poate fi dată, pe lângă condiţiile de piaţă, şi de modul în care aceasta este condusă

Ce este managementul doxastic?

Un exemplu în acest sens este managementul doxastic. Acesta are la bază logica doxastică, în care credința este tratată ca un operator modal. Mai exact, operatorii modali sunt intuitivi şi caracterizaţi prin exprimarea unei atitudini modale (precum necesitate, posibilitate, credinţă sau cunoştinţe).

Aşadar, în logica doxastică, operatorii modali exprimă credința în afirmații.

Tipul de management doxastic a fost creat şi dezvoltat de doctorul în economie şi conferenţiarul universitar Ioan Gâf-Deac, care a publicat în anul 2013 cartea „Bazele managementului doxastic”. În lucrarea sa se regăsesc aserțiuni referitoare la contextul economico-productiv marcat de cunoaştere generalizată, precum şi o prezentare a modului în care managementul doxastic funcţionează, astfel încât să fie depăşite frontierele cunoaşterii manageriale.

Termenul doxastic derivă din limba greaca veche „δόξα” (doxa), care înseamnă credință

Răspunsurile doxastice împing frontierele cunoaşterii

Conform acestuia, răspunsurile doxastice împing frontierele cunoaşterii manageriale. Valenţele epistemice, care ţin de cunoaştere, sunt mai numeroase şi mai ample în viziunea doxastică, în timp ce în stilurile de management tradiţionale se face apel la o puternică teorie a justificării.

De asemenea, Ioan Gâf-Deac foloseşte în conceptualizarea sa şi noţiunea de apeiron, un termen complex filosofic dezvoltat de Anaximandru în secolul VI î. Hr. Pentru filosoful grec, apeiron este un principiu ontologic. Astfel, Anaximandru respinge ideea că apa sau alte substanțe vizibile, recunoscute de toată lumea, ar putea fi un temei pentru tot restul. Acesta postulează o substanță pe care a caracterizat-o drept apeiron (din a privativ, care indică absența și peras = limită, hotar). Astfel, ideea de apeiron implică durata nelimitată în timp și nedeterminarea, adică absența limitelor interne.

În stilurile de management tradiţionale se face apel la o puternică teorie a justificării

Strategie fără frontiere

Aplicată în management, o astfel de strategie fără frontiere reprezintă o sursă a aprecierilor apeironiste. Astfel, managementul doxastic oferă noi valenţe în care căutarea răspunsului pentru „ce este” şi „ce să fie”, respectiv „cum să fie”, care în mod implicit sugerează graniţe pentru actele manageriale.

Autorul mai spune că încrederea managerială poate fi justificată, însă nu poate fi garantată. În viziune doxastică, intrările (inputs) sunt justificate, însă nu sunt luate în considerare relaţiile de conţinut dintre intrări şi ieşiri (outputs).

Încrederea managerială poate fi justificată, însă nu poate fi garantată

O teorie a raţionalităţii în management

Identificarea unei teorii înseamnă formalizarea argumentării organizatorice şi de conducere.

Managerii  îşi  întemeiază  concepţiile pe judecăţi de valoare, însoţite de opţiuni referitoare la organizare şi conducere. Prin urmare, conform autorului, ar fi utilă formarea unei concepţii sau a unei teorii  logice despre judecăţile de valoare utilizate în organizarea şi conducerea unei firme.

Managementul doxastic mai presupune şi faptul că managerii trebuie să identifice structuri şi scheme argumentative care să fie folosite în deciziile legate de organizarea şi conducerea unei organizaţii. Însă între un manager şi acţiunile sale trebuie să se existe o echivalenţă. De exemplu, dacă managerul este pozitiv, atunci acţiunea sa este pozitivă, iar dacă managerul este negativ, atunci acţiunea sa este negativă. De asemenea, dacă  acţiunea managerului  este  pozitivă, atunci managerul este pozitiv, iar dacă acţiunea managerului este negativă, atunci managerul este negativ.

Managementul doxastic presupune şi faptul că managerii trebuie să identifice structuri şi scheme argumentative care să fie folosite în luarea deciziilor

Adevărul managerial

Totodată, în acest stil de management este necesar să fie luat în considerare şi aşa-numitul adevărul managerial. Liderul tradiţional al unei companii nu poate să se desprindă de fapte şi date, de structurile argumentative şi de cele logice, precum nici de de legile gândirii, respectiv de modelele de organizare şi conducere. În schimb, în gândirea doxastică, calculele manageriale apelează la metafore, evitând astfel puritatea conceptuală şi fiind acceptate şi acele versiuni propoziţionale.

De asemenea, sunt recunoscute non-sensurile în procesul pur de organizare şi conducere. Astfel, în demersurile sale, managerul poate să aibă nevoie de o schemă explicativă a demersului său managerial argumentativ.

În managementul doxastic este necesar să fie luat în considerare şi aşa-numitul adevăr managerial

În concluzie, autorul Ioan Gâf-Deac afirmă că managementul doxastic poate fi aplicabil în sistemele complexe, care sunt organizate şi conduse prin strategii pe termen foarte lung. Pentru aplicarea lui, este nevoie de o definire clară a conceptelor și de formalizarea argumentării organizatorice şi de conducere.

Citește și Cele mai eficiente stiluri de management