Energia osmotică este una dintre cele mai puţin poluate surse de energie regenerabilă. Energia osmotică este probabil una dintre cele mai puţin poluate surse de energie regenerabilă. Denumită şi „energia albastră”, aceasta are în spate un proces chimic – mai exact, este vorba de energia produsă din diferenţa de concentrație de sare dintre apa de mare şi cea de râu.

Aşadar, energia osmotică este generată prin interacţiunea apei marine cu apa dulce. Cele două ape sunt separate de o membrană, producând fenomenul de osmoză, apa proaspătă fiind trasă prin membrană în partea apei sărate. Acest lucru creează presiune în partea apei sărate, care este folosită pentru a porni o turbină.

Modul de formare al energiei osmotice

Modul de formare al energiei osmotice poate fi observat în estuare sau în delte, acolo unde apa râurilor se întâlneşte cu cea a mărilor. Specialiştii în energie spun că această energie albastră are foarte multe de oferit, putând satisface toată cererea mondială de energie, dacă se găseşte o modalitate eficientă de stocare.

Energia osmotică se bazează pe un proces numit difuziune, adică pătrunderea moleculelor unui corp printre moleculele altuia, proces ce creează energie sub formă de căldură. În cazul în care se așează o membrană semipermeabilă între apa sărată şi cea dulce, atunci procesul de difuziune al moleculelor prin membrană poartă numele de osmoză.

Exploatarea energiei osmotice se bazează pe diferența de presiune osmotică între apa dulce și apa de mare

Energia albastră, observată prima dată în 1954

Energia albastră a fost observată pentru prima dată în anul 1954 de către un inginer britanic numit R.E. Pattle. Acest tip de energie mai poartă numele şi de „putere osmotică”, întrucât explorează fenomenul de osmoză.

Ideea prezentată de inginerul britanic nu s-a putut exploata decât în anii ’70, când un om de ştiinţă din Israel, Leob Sidney, a inventat aşa-numitele membrane semipermeabile care puteau fi folosite pentru ceea ce el numea „centrale electrice osmotice”. Acesta spera că va putea, folosind principiile lui R.E. Pattle, să exploateze energia eliberată în momentul în care râul Iordan se amestecă cu cea mai sărată mare din lume, Marea Moartă.

În anii 70, Leob Sidney a inventat o membranǎ semipermeabilă folosită pentru desalinizarea apei de mare şi a descoperit că poate fi folosită la generarea energiei osmotice.

Mai târziu, acest procedeu de obţinere a energiei a fost confirmat şi în condiţii de laborator.

Prima centrală care produce energie osmotică

În anul 2009, în cadrul unui experiment, a fost construită în Norvegia prima centrală osmotică cu o putere instalată de 4 kW.

.

.

Prima centrală osmotică, cu o putere instalată de 4 kW, a fost deschisă de Statkraft la 24 noiembrie 2009, în Tofte, Norvegia

Centrala are însă o capacitate de doar 2-4 kilowați, energia fiind suficientă numai pentru încălzirea unui ibric cu sau pentru a alimenta un filtru de cafea.

Potenţialul energiei osmotice

Cu toate acestea, la deschiderea acestui experiment, Centrul Norvegian pentru Energie Regenerabilă estima că potențialul mondial al energiei albastre este de nu mai puţin de 1.370 TW/oră pe an. Mai exact, este vorba de echivalentul consumului electric actual din Europa de Est şi Rusia, împreună.

În acelaşi timp, mulți cercetători din domeniul energiei din întreaga lume se alătură eforturilor ştiinţifice mondiale de a valorifica această nouă forma de energie regenerabilă provenită din apa sărată, în contextul în care aceasta acoperă peste 70% din suprafaţa planetei noastre.

Apa sărată acoperă peste 70% din suprafaţa Terrei, iar cercetătorii spun că în acest context potenţialul energiei osmotice este imens

În plus, experţii din domeniu mai spun că cel mai important lucru este reprezentat de faptul că procesul osmozei este unul foarte curat, fără emisii de carbon.

De ce energia osmotică nu se produce în întreaga lume?

În acest context, se pune întrebarea de ce energia osmotică nu este folosită încă la scară largă, în întreaga lume. Răspunsul este simplu – infrastructura pentru acest proces de producere a energie este, la ora actuală, extrem de scumpă, însă specialiştii afirmă că dezvoltarea energiei albastre va urma o curbă asemănătoare cu cea a surselor de energie verde, fie că este vorba de energia eoliană, solară sau de hidroenergia.

Beneficiile procesului osmotic vor plasa energia albastră în rândul energiilor cu emisii de carbon foarte reduse, cu potenţial imens de dezvoltare

Aşadar, beneficiile procesului osmotic vor plasa energia albastră în rândul energiilor cu emisii de carbon foarte reduse, cu potenţial imens de dezvoltare în viitor.

Dezavantajele energiei albastre

Pe de altă parte, din primele informaţii disponibile privind această sursă de energie, unii specialişti din domeniu afirmă că energia osmotică are şi dezavantaje. Mai exact, apa salmastră care rezultă în urma procesului osmotic este, de fapt, un produs rezidual care poate avea efecte negative asupra mediului înconjurător.