Producătorii pot primi fonduri imense pentru promovare dacă îşi atestă alimentele tradiţionale. În ţara noastră sunt atestate 513 produse tradiţionale, însă dintre acestea doar unul este recunoscut la niveleuropean: magiunul de prune Topoloveni.

În contextul în care România se poate mândri cu o mulţime de produse tradiţionale, realizate după reţete vechi de sute de ani şi extrem de gustoase, este păcat că avem doar un singur produs înregistrat la nivel european ca având indicaţie geografică protejată. Spre comparaţie, Italia are atestate la nivel european 114 produse, Franţa 127 de produse tradiţionale, Spania 91, iar Germania 86.

Per total, în Uniunea Europeană sunt atestate peste 700 de produse tradiţionale cu indicaţie geografică protejată.

Miza producătorilor care obţin certificatul de „indicaţie geografică protejată” este una imensă, întrucât aşa pot beneficia de fonduri importante pentru promovare pe piaţa europeană, de până la 3 milioane de euro, conform legislaţiei europene în vigoare.

Magiunul de Topoloveni

Magiunul de Topoloveni este unic prin faptul că este un produs 100% natural, fără conservanți, fără aditivi alimentari, fără E-uri, fără zahăr adăugat, făcut dintr-un singur ingredient: prune proaspete românești.

Magiunul de Topoloveni conţine un singur ingredient: prunele

Reţeta magiunului este una tradiţională, atestată documentar din anul 1914, iar pentru a păstra integral calitățile nutritive ale prunelor proaspete, magiunul de prune Topoloveni este preparat în cazane cu pereți dubli, sub temperatură controlată de maximum 68 de grade Celsius, timp de 12-14 ore, astfel încât să se evapore toată apa. Datorită acestei metode de preparare, magiunul de Topoloveni nu are nevoie de conservanți.

Prin urmare, magiunul de Topoloveni este singurul produs din ţara noastră care primeşte fonduri europene pentru promovare, însă, de curând, reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii au afirmat că mai sunt şi alte produse în curs de atestare.

Salamul de Sibiu, telemeaua de Ibăneşti, brânza din Mărginimea Sibiului,  novacul afumat de Ţara Bârsei, cârnaţii de Pleşcoi, pita de Pecica sau prunele de Leleasca urmează să fie certificate ca produse tradiţionale româneşti, cu indicaţie geografică protejată.

Pe lângă fondurile destinate promovării, obţinerea acestei certificări este extrem de utilă, în condiţiile în care produsele tradiţionale româneşti încep să îşi piardă autenticitatea, fiind fabricate diverse produse similare, dar care nu respectă reţeta originală, tradiţională.

Brânza din Mărginimea Sibiului

Celebra brânză de Sibiu se face după o reţetă veche, transmisă din generaţie în generaţie. Gustui ei deosebit este dat, atât de această reţetă tradiţională, cât şi de locurile în care oile pasc, de aerul de munte şi de apa de izvor pe care oile o beau.

La fel de mult contează şi modul în care brânza este preparată, ţinându-se cont de temperatura de fierbere a laptelui, de modul în care se pune cheagul şi, bineînţeles, de scurgerea zerului, un întreg proces care durează în jur de şase ore.

Este important de menţionat că aceasta este o brânză închegată natural.

Salamul de Sibiu

Un alt produs românesc unic care urmează să fie certificat la nivel european este salamul de Sibiu.

Povestea salamului de Sibiu începe în anul 1910, când un italian, Filippo Dozzi, ar fi produs pentru prima dată, la Sinaia, renumitul salam de Sibiu.

.

.

O altă legendă spune că, de fapt, prima dată salamul de Sibiu ar fi fost produs, cum ar fi normal ţinând cont de numele pe care îl poartă, la Sibiu, în anul 1922. La început, acesta se numea salam de iarnă, întrucât se putea produce doar în perioada rece a anului, iar procesul dura nu mai puţin ca iarna, respectiv trei luni. Carnea era de cea mai bună calitate, iar producţia presupunea eliminarea apei din carne, spre deosebire de alte produse alimentare la care se adaugă apă. În plus, salamul de Sibiu nu se afumă şi nici nu se fierbe, iar temperatura, umiditatea, circulaţia aerului şi puritatea lui au un rol extrem de important în timpul procesului de maturare şi uscare.

Procesul de fabricare a salamului de Sibiu durează trei luni

Pe lângă condiţiile climatice, trebuie ştiut că pentru fabricarea salamului de Sibiu se utilizează numai carne de porc provenită de la porci care au o o vârstă de peste un an şi jumătate şi slănina aferentă, care trebuie să fie de pe spatele porcilor, de consistenţă tare şi fără infiltraţii cu sânge. Sarea folosită trebuie să fie fină, nu grunjoasă.

Novacul afumat din Ţara Bârsei

Novacul afumat din Ţara Bârsei poate fi recunoscut după culoarea alb – gălbuie pe care o are, fără urme de sânge sau viscere, musculatura suculentă şi fragedă, precum şi după aspectul său de peşte proaspăt.

Afumarea peştelui se face într-un mod tradiţional, la cald, la o temperatură de 45 – 55ºC, şi durează în jur de 3- 4 ore.

Cârnații de Pleșcoi

Cârnații de Pleșcoi sunt un produs tradițional, specific pentru întregul judeţ Buzău. Preparați doar din carne de oaie, condimentați din belșug cu ardei iute și puțin usturoi, acești cârnați au apărut în urmă cu 2000 — 2500 de ani.

Cârnaţii de Pleşcoi se produc după o reţetă veche de peste 2000 de ani

Şi modul de preparare este unul diferit: după ce carnea de oaie este curățată de pe oase, într-un ceaun, se fierb oasele și cu zeama rezultată, călduță, se frământă carnea tocată, cu usturoi, cimbru și ardei iute tocat.

Compoziția se lasă să stea 1-2 ore, după care se face o ultimă condimentare. Cu această compoziție vor fi umplute mațele de oaie, iar după aceea cârnații vor fi uscați și afumați.

Pita de Pecica

Pita de Pecica este un produs tradiţional din zona Aradului, care conţine ingrediente 100% naturale. Având o coajă crocantă şi miezul pufos şi dens, aceasta pâine are un gust unic, rezultat dintr-o combinaţie secretă de făină, drojdie, apă şi sare.

Pita după reţeta autentică se produce doar în patru brutării din Pecica.

Cum se atestează un produs tradiţional?

Conform Ministerului Agriculturii, un produs primeşte certificatul de atestare ca produs tradiţional dacă este fabricat pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime locale; care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari, care prezintă o reţetă tradiţională, un mod de producţie sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradiţional şi care se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii. De asemenea, acesta trebuie să aibă şi o rețetă transmisă din generații.

Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini care se întocmeşte de către operatorul economic. Acest document este elementul principal din cadrul documentaţiei pe care un producător trebuie să o întocmească pentru a-şi atesta un produs tradiţional.

În funcţie de specificitatea fiecărui produs în parte se va face referire la principalele însuşiri organoleptice, fizico-chimice și microbiologice, respectiv: aspect, consistență, culoare, gust, aromă, miros,umiditate , substanțe grase, sare, proteine, aciditate, densitate, floră bacteriană specifică unde este cazul.