Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale anunță că vineri a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei Europene din data de 9 februarie 2016, în cadrul căruia „Salamul de Sibiu” (IGP) a fost înregistrat ca produs de Indicație Geografică Protejată.
Conform procedurilor de înregistrare a unei denumiri în Registrul Denumirilor de Origine Protejate și al Indicațiilor Geografice Protejate, nu a fost depusă în termenul legal nicio declarație de opoziție. Astfel, potrivit termenelor Regulamentului de punere în aplicare al Comisiei Europene, produsul „Salam de Sibiu” (IGP) dobândește denumirea de indicație geografică protejată, la 20 de zile de la publicarea Regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, deci termenul curge de la data de 19 februarie 2016.
Istoria produsului începe în anul 1910, atunci când un italian pe nume Filippo Dozzi, profitând de condiţiile climaterice favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung şi cu garanţie de luni de zile, s-a hotărât să cumpere în Sinaia o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri şi un hotel.
Dozzi începe să vândă cu denumirea de „Salam de iarnă”, iar pe ştampila de export aplicată pe documentele ce însoţeau marfa, era inscripţionată „Vama Sibiu”, întrucât aceasta vamă era punctul de ieșire spre teritoriul Austro-Ungar. Deoarece în Ungaria existau fabriciconcurente care produceau un salam asemănător cu cel produs de Dozzi, existau şi restricţii privitoare la tranzitarea transporturilor cu salam românesc pe teritoriul Ungariei.
Astfel în comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai întâi „Salam din vama Sibiu”, pentru ca mai apoi sa fie numit „Salam Sibiu”.
Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat, realizat din carne de porc provenită de la porci ajunşi la maturitate şi din slănină tare. Amestecul este umplut în membrane naturale şi/sau colagenice şi supus afumării cu lemn de esenţă tare, maturării şi uscării la rece.
