Peste 120 de mii de oameni din întreaga lume sunt salvaţi anual cu ajutorul transplantului de organe. Cea mai frecventă operaţie de acest tip este transplantul renal, conform clinicilor ACIBADEM. Nu mai puţin de 80 de mii de persoane primesc în fiecare an, la nivel mondial, un rinichi sănătos de la un donator.

În clasamentul țărilor care fac cu succes transplant renal de la donator viu se situează şi Turcia. În această ţară anual se transplantează 3.500 de rinichi.

Printre problemele grave de sănătate care pot duce la insuficienţă renală şi, cu timpul, la necesitatea unui transplant de rinichi se află diabetul, hipertensiunea arterială, calculii renali, infecțiile, precum și nefrita glomerulară.

“În cazul pacienților cu diabet, un nivel crescut al zahărului din sânge poate da complicații, iar printre acestea se numără cele de la nivel renal, cu afectarea endoteliului, țesut de la nivelul vaselor de sânge. Astfel, în timp, poate apărea insuficiența renală. De asemenea, 15 la sută dintre bolile renale apar din cauza hipertensiunii. Se știe că valorile crescute ale tensiunii arteriale afectează funcțiile renale. Apoi, 10 la sută dintre pacienții cu afectările renale grave sunt diagnosticați cu diverse boli ale tractului renal, cum sunt calculii renali sau vasculitele. În 5 la sută dintre cazuri, infecțiile renale recurente pot duce la afectări grave ale rinichilor”, afirmă conf. dr. Tonguc Utku Yilmaz, specialist de top în transplant renal în cadrul clinicilor ACIBADEM.

Conform acestuia, în 10 la sută dintre cazurile de insuficiență renală, cauzele nu sunt cunoscute.

Dializa

Stările de slăbiciune şi de greață, senzația de vomă, schimbarea culorii urinei sau a frecvenței cu care pacienții urinează, umflăturile la nivelul mâinilor sau feței reprezintă semne generale ale unei afecțiuni grave a rinichilor. Îmbolnăvirea rinichilor impune, în multe cazuri, dializa, dar aceasta nu este un tratament, ci doar o soluție temporară.

“Dializa poate fi însoțită de complicații, iar rata de supraviețuire pentru pacienții care fac hemodializă este mai mică decât la ceilalți pacienți. Dacă la cei care nu fac dializă, durata medie de prelungire a vieții este de 8 ani, aceasta este 4 ani și chiar mai puțin la pacienții care fac hemodializă. Asta din cauza complicațiilor”, completează specialistul din cadrul ACIBADEM.

Dacă evaluarea donatorului și cea a primitorului se fac cu minuțiozitate, transplantul renal are șanse mari de reușită.

Condiţiile unui transplant de rinichi

Donatorul şi cel care primeşte transplantul trebuie să fie compatibili din punct de vedere imunologic. La fel de mult contează și grupa sanguină și antigenul leucocitar uman (HLA). Donatorului i se evaluează funcția renală și i se păstrează pe loc rinichiul care funcţionează cel mai bine. De asemenea, cel care primeşte organul parcurge și el o serie de evaluări extrem de laborioase.

.

.

“Primul pas este diagnosticarea insuficienței renale. Apoi, căutăm cauzele care au dus la această condiție. Astfel, ne luăm toate precauțiile pentru ca afecțiunea care ar fi putut duce la insuficiență să nu reapară. Apoi, trebuie să evaluăm riscul de respingere al transplantului și administrăm pacienților imunosupresoare pentru a reduce acest risc. Însă pe fondul imunosupresiei se pot instala mai ușor anumite infecții, de aceea, trebuie să diagnosticăm și să monitorizăm orice proces infecțios. Apoi, facem o serie de teste destinate depistării unui eventual fenomen malign sau a unei tumori, pentru că în anumite condiții, acestea pot progresa rapid”, spune conf. dr. Tonguc Utku Yilmaz.

Doctorul mai precizează că se evaluează cu atenţie starea generală de sănătate a pacientului, pentru că transplantul este o intervenție de amploare, care necesită anestezie generală. Aşadar, starea pacientului trebuie să permită operația. În plus, rinichiul este un organ aparte, fiind mult mai expus respingerii în cazul în care este transplantat. Din acest motiv, statusul imunologic al persoanei care primește un rinichi trebuie să îndeplinească niște condiții speciale.

„De asemenea, evaluăm statusul imuologic al donatorului pentru că trebuie să se potrivească perfect cu cel al primitorului. Riscul de respingere al transplantului renal este mai mare decât în cazul altor organe”, a completat acesta.

Medicii pot face intervenția propriu-zisă, dacă toate condițiile de transplant sunt îndeplinite.

Provocările transplantului de rinichi

Operaţia durează câteva ore și, de obicei, decurge fără probleme. Există, din păcate, anumite grupe de pacienți precum cei cu ateroscleroză sau cu diabet care reprezintă adevărate provocări pentru specialiști în domeniul transplantului de rinichi.

“Pentru primitor, prima săptămână este cea mai importantă pentru că riscul de complicații și de infecții este mare în această perioadă, mai ales în primele două zile. De aceea, monitorizăm cu atenție funcția renală și urinară a primitorului printr-o serie de teste. Rata de respingere a transplantului este mare în primele zile. Treptat, organismul se obișnuiește cu noul rinichi și riscul de respingere scade. După 7-10 zile, dacă totul decurge bine, pacientul este externat. După aceasta urmează o perioadă de evaluare, la fiecare 10 zile, a anumitor parametri din sânge. După o lună, evaluările se răresc: după 3 luni de la transplant, acestea se fac la o lună”, explică medicul din cadrul ACIBADEM perioada post operatorie.

În cazul donatorului, riscurile sunt mai mici. El poate pleca acasă în câteva zile și își poate relua activitatea în doar două săptămâni.

“Un lucru important de menționat este că speranța de viață a primitorilor crește permanent. (…) De aceea, respectarea recomandărilor noastre în privința medicației, controalelor regulate și stilului de viață sunt foarte importante”, concluzionează conf. dr. Tonguc Utku Yilmaz.

ACIBADEM este grup de clinici unde se fac anual cu succes peste 300 de transplanturi renale. Rata de succes a transplantului renal în cadrul clinicilor este de aproape 99 la sută.

Medicamentele ieftine dispar din România. Motivul?