Agricultorii români investesc în livezi exotice, iar rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Într-o perioadă în care toată lumea vorbește despre agricultură ca unul dintre cele mai importante repere pentru dezvoltarea economiei, nu mulți sunt cei care au o privire de ansamblu complexă asupra acestui sector. De câțiva ani, terenurile agricole din țara noastră sunt testate și pentru alte tipuri de culturi, iar una dintre direcțiile care s-a dezvoltat recent este cultivarea migdalilor.
De unde a pornit totul
Chiar și cei care se gândesc la cultivarea migdalilor ca la o potențială afacere pe termen mediu sau lung nu știu cu exactitate de unde a pornit acest tip de cultură în țara noastră. Se crede că satul Tohani, din Prahova, a fost prima zonă în care au crescut migdalii, iar localnicii de aici povestesc că totul a început acum peste o sută de ani și nu trebuie să facă eforturi ridicate pentru a cultiva migdalii dulci și amari, cele două soiuri pe care fermierii le vând mai apoi intermediarilor, prin care ajung în industria alimentară sau cea farmaceutică. Desigur, pe timp de iarnă fermierii știu faptul că tufele trebuie protejate de temperaturile scăzute, dar marele beneficiu este dat de extinderea rapidă a migdalilor pe orice suprafață. Mai mult decât atât, arborii aduc și alte beneficii importante pentru zonă, nu doar cele de ordin financiar: rădăcinile puternice ale acestora au micșorat incidentele cu privire la alunecările de teren.
Climatul blând de aici permite culturilor exotice, precum migdalii, să se dezvolte prielnic, iar specialiștii spun că localnicii se pot extinde chiar și spre alte soiuri ce, la prima vedere, par ieșite din comun, precum livezile de kiwi.
În prezent însă, fermierii și-au îndreptat atenția spre culturile de migdali, iar autoritățile locale nu au stat pe gânduri și organizează an de an în luna martie “Sărbătoarea Florilor de migdal”, unică în România atât prin frumusețea peisajelor din zonă, cât și prin poveștile și curajul de care dau dovadă localnicii.
Unde se cultivă
Chiar dacă cea mai cunoscută regiune din România unde se cultivă migdalul este cea cuprinsă între Gura Vadului, Năeni, Tohani și Pietoasele, există și alte zone din țară unde fermierii se mândresc cu acest nou tip de activitate.
Migdalul crește în Banat, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea în diferite mici zone, unde se înregistrează temperaturi mai ridicat și solul este bogat în calcar.
În multe regiuni, culturile se suprapun chiar cu cele de viță de vie.
Investiții vs. profit
Cei care au investit în astfel de culturi spun că investiția inițială necesară este de aproximativ 65.000 de lei pentru fiecare hectar de migdali, iar în al patrulea an de rod vânzările se ridică deja la peste 180.000 de lei, în condițiile în care un kilogram de migdale se vinde cu până în 20 de lei. Perioada de recuperare a investiției este de circa șapte ani, așadar afacerea e una profitabilă, mai ales că cererea este una într-o continuă creștere.
Dacă la calcul se adaugă și faptul că o plantație de migdali poate fi exploatată între 30 și 40 de ani, deci o perioadă foarte ridicată comparativ cu alte culturi, atunci beneficiile sunt din ce în ce mai ridicate.
În cazul plantațiilor mari, producția ajunge la export. Europa și Emiratele Arabe Unite sunt cele două destinații sigure pentru cea mai mare parte din migdalii cultivați în România.
Informații utile
Care sunt principalele informații pe care ar trebui să le cunoască cineva care își dorește să investească într-o cultură de migdali?
În primul rând, perioada de plantare are loc la început de toamnă, pentru a oferi arborilor timp să-și formeze o rădăcină care să reziste la frig. Fiecare rând de pom va fi plantat la o distanță de aproximativ șase metri, pentru a permite rădăcinilor să se dezvolte și arborilor să aibă acces la lumină. În aceste zone, atunci când migdalii sunt încă mici, fermierii care vor venituri suplimentare pot cultiva pepeni, fasole sau mazăre pentru a se asigura că solul este utilizat în întregime.
Singurele griji importante ale fermierilor sunt păstrarea arborilor acoperiți atunci când este foarte frig și asigurarea ca, pe perioada sezonului cald, lumina să pătrundă în toate elementele tulpinii, pentru a avea o producție ridicată. Sunt foarte dese cazurile în care agricultorii recurg la rărirea coroanei pentru a menține pomii într-un spațiu luminos o perioadă cât mai lungă de timp.
În ceea ce privește îngrijirea solului, aceasta depinde în funcție de vârsta plantației de migdali și de cât de ploios este un an. Dacă atunci când cultura este una matură, menținerea unui sol curat și lucrat este suficientă, în condițiile în care există irigare, atunci când plantația este una tânără, migdalii au nevoie de îngrășăminte speciale. Este vorba despre azot și potasiu, substanțe care se aplică în cantități destul de ridicate, comparativ cu alte culturi. Atunci când anul este unul ploios, cantitatea de îngrășăminte este una mai mare, întrucât apa în cantități mari provoacă și pierderi de substanțe. Toamna sunt administrate fosforul și potasiul, iar pe timp de toamnă, primăvară și început de vară culturile beneficiază și de tratamente de azot.
Migdalii sunt soiuri care nu au nevoie de înlocuire anuală a rodului, iar acest lucru este un mare avantaj pentru cei care și-au îndreptat atenția spre o astfel de cultură.
Recolta finală
Dacă toate regulile sunt respectate, recoltarea poate avea loc chiar din al doilea sau al treilea an. Pentru fiecare hectar cultivat, recolta medie se situează între 800 de kilograme și o tonă de miez.
La soiurile dulci, sâmburii pot fi consumați ca atare, în timp ce soiurile amare sunt folosite pentru extragerea uleiului de migdale, foarte cerut de industriile farmaceutică și cosmetică, pentru nenumăratele sale proprietăți benefice.
