Cea mai veche mină de cărbune, deschisă la Petrila în 1859, s-a închis. Anul 2015 a fost unul plin de provocări pentru sectorul minier şi, în particular, unul extrem de dificil pentru companiile din domeniu, care s-au confruntat cu o serie de probleme majore. Astfel, reducerea preţurilor pentru produsele provenite din minerit a forţat companiile să se lupte pentru a nu avea probleme cu lichidităţile, punându-se astfel un accent deosebit pe reducerea costurilor şi pe o valorificare cât mai bună a resurselor, cu ajutorul inovaţiei.

Din păcate, nici 2016 nu se anunţă un an mai bun, ci chiar unul extrem de dificil pentru industria minieră. Reglementările din ce în ce mai stricte impluse de statele din care se face explorarea resurselor, preţurile în continuă scădere, securitatea explorării, lispsa investiţiilor în inovaţie şi retehnologizare şi accesul la capital sunt doar câteva dintre provocările cu care se vor confrunta jucătorii din acest segment, anul viitor.

Evoluţia preţurilor mărfurilor

În ultimii ani, preţurile produselor miniere au fost extrem de volatile, în particular cel al fierului. De asemenea, nici cuprul şi cărbunele nu s-a bucurat de o evoluţie prea bună. Pe de altă parte, aurul şi cuprul au avut o evoluţie pozitivă, fiind de fapt singurele produse miniere care au înregistrat o evoluţie pozitivă în ultimii ani.

Acestă volatilitate a preţurilor produselor provenite din minerit arată o necesitate clară a nevoii dezvoltării de strategii de exploatare care să fie în concordanţă cu cererea existentă, la ora actuală, din partea pieţei.

Companiile miniere au fost aşadar nevoite în anul 2015 să aibă abordări diferite, prin care să se poată salva, de la reducerea costurilor, până la o disciplină mai robustă a capitalului investit.

Reducerea preţurilor se vede foarte clar în evoluţia indicelui bursier HSBC Global Mininf Index, care între perioada 2012-2015 s-a redus cu aproximativ 50%, în timp ce evoluţia pe burse a altor mărfuri şi acţiuni a fost una pozitivă, cu creşteri cuprinse între 20% şi 40%.

Trebuie remarcat, pe lângă toate acestea, că această scădere a preţurilor a adus după sine şi o reducere a explorărilor, existând o serie de companii care au preferat să se îndrepte către resurse verzi, în detrimentrul produselor tradiţionale miniere.

Majorarea redevenţelor

În timp ce companiile se confruntă cu probleme importante privind scăderea preţurilor, guvernele ţărilor care deţin resurse naturale au decis să majoreze taxele şi redevenţele percepute pentru exploararea resurselor deţinute.

Această majorare a redevenţelor a venit la presiunea organizaţiilor non-profit care mereu au susţinut că este corect ca o parte cât mai mare din veniturile obţinute de companii private din explorarea resurselor naturale deţinute de o ţară să se îndrepte către bugetele de stat. În plus, guvernele au văzut în această creştere o oportunitate de a majora veniturile încasate la bugetele naţionale, mai ales în condiţiile în care multe state se confruntă cu deficite importante.

Redevenţele au fost majorate încă din anii trecuţi în ţări care încă mai au extrem de multe mine deschise, precum Chile, Australia, Zambia, Mongolia şi Indonezia.

În România, pentru cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, radioactive, pământuri rare şi disperse, pietre preţioase şi semipreţioase, produse reziduale miniere, roci bituminoase, ape minerale terapeutice, ape termominerale, ape geotermale şi gazele care le însoţesc, gaze necombustibile, nămoluri şi turbe terapeutice, redevenţa este de 5% din valoarea producţiei miniere. Ultima majorare a acestor taxe, în ţara noastră, a avut loc în anul 2013.

Top 10 riscuri cu care se va confrunta domeniul mineritului în 2016:

1. Găsirea unor strategii care să aducă creşterea veniturilor

2. Îmbunătăţirea productivităţii

3. Accesul la capital

4. Reglementările din ce în ce mai stricte privind mediu înconjurător

5. Licenţele „sociale” de explorare şi obţinerea avizelor de la persoanele fizice

6. Preţurile în scădere, volatilitatea şi cererea redusă

7. Finanţarea proiectelor de extindere şi problema infrastructurii

8. Accesul la energie ieftină

9. Securitatea explorării şi incertitudinile geo-politice

10. Inovaţia şi retehnologizarea

 Nevoia de inovaţie

În acest context dificil al unor preţuri în scădere şi a unei cereri reduse, pentru companiile din domeniul minier, nevoia de inovaţie este clară. Companiile nu au cum să supravieţuiască dacă nu alocă fonduri suplimentare pentru acest segment.

Însă, din păcate, comparativ cu alte sectoare economice, investiţiile pentru acest segment sunt extrem de mici. De exemplu, industria minineră cheltuieşte cu 90% mai puţin decât se alocă în sectorul petrolului pentru noile tehnologii.

Conform specialiştilor în domeniu, companiile miniere trebuie să înţeleagă că inovaţia aduce reduceri importante a costurilor de producţie, o îmbunătăţire a productivităţii, precum şi un impact major pozitiv asupra mediului şi o securitate ridicată a explorărilor, conform unui raport al PwC.

Aşa cum spunea CEO-ul Anglo American, una dintre cele mai mari companii miniere din lume, „mineritul este condamnat de cheltuielile mici pentru inovaţie şi tehnologie”. Conform acestuia, dacă tehnologia de explorare nu are la bază inovaţia se va ajunge într-o „fază terminal”, pentru minerit.

 

Cea mai veche mină de cărbune din ţara noastră, deschisă la Petrila în anul 1859, s-a închis la finele lunii octombrie.

 

Petrila este şi cea mai adâncă mină din România, cu galerii care coboară până la o adâncime de 940 de metri, însă în ultimele luni de funcţionare acolo mai lucrau doar 30 de mineri, faţă de 5.000 în timpul comunismului.

Mina Petrila a atins vârful de producţie în anul 1983, când a livrat 1,2 milioane de tone de huilă, în timp ce anul trecut, producţia a fost una „dramatică”, de doar 110.000 de tone de huilă.

Ce se va întâmpla în 2016 

Nevoia de dezvoltare durabilă şi îmbunătăţirea productivităţii rămâne vitală pentru supravieţuirea şi prosperitatea mineritului, în condiţiile în care doar acele companii care pun accent pe productivitatea ridicată pot supravieţui în condiţiile actuale din piaţă.

Însă, chiar şi aceste companii vor avea de confruntat un mediu constrâns de reducerea costurilor şi a investiţiilor. De asemenea, în anul 2016, trebuie să se pună un accent deosebit pe monitorizarea performanţei, iar pentru a reintra pe un trend pozitiv, companiile miniere trebuie să se asigurare că investiţiile nu vor fi reduse din cauza preţurilor reduse şi a volatiliţăţii.

Totodată, companiile care au reuşit până acum să realizeze investiţii majore în tehnologie sunt cele care vor continua să se dezvolte şi anul viitor, însă nu este prea târziu pentru alte firme să aleagă această cale. Este important ca acestea să înţeleagă că nu au de ales: fie se axează pe investiţie, fie nu supravieţuiesc.

Agenţia de rating Moody’s estimează că preţurile vor continua să se reducă şi în anul 2016, punând şi mai multă presiune pe companiile din domeniu. Scăderea va fi determinată de încetinirea avansului economic din China şi Brazilia, de condiţiile dificile din Europa şi de redresarea instabilă a Statelor Unite.

De fapt, agenţia de evaluare se aşteaptă ca situaţia din 2016 să fie chiar mai dificilă decât cea din anul curent, mai ales că în „gigantul asiatic” – China, ţară care deţine 40% din cererea mondială de produse miniere, nu se văd semne de îmbunătăţire, perspectivele de dezvoltare privind această ţară fiind, de fapt, nu pozitive.

Trebuie, de asemenea, remarcat şi faptul că declinul abrupt al preţurilor va avea un impact imediat asupra veniturilor, care se va traduce într-o criză de numerar pentru mulţi jucători din acest domeniu.