18 ani de la prăbușirea Lehman Brothers: România, economie mai mare, datorie mai ridicată

La 18 ani de la prăbușirea Lehman Brothers, criza din 2008 pare departe, dar riscurile financiare au căpătat alte forme. România este astăzi o economie mult mai mare, însă cu o datorie publică mai ridicată și vulnerabilități noi într-un context global mai dificil, subliniază Claudiu Cazacu, consultant de strategie XTB România.

În curând lumea financiară va resimți ”majoratul” unui episod care a remodelat lumea din punct de vedere economic. Data de 15 septembrie 2008 a marcat momentul-cheie al crizei financiare, cu originea în segmentul riscant al pieței imobiliare americane, care a devenit, ulterior, globală.

Sistemul financiar este acum mai bine capitalizat, mai atent supravegheat și mai pregătit să facă față unei crize bancare. Dar este, per total, și mai sigur?

Falimentul băncii de investiții Lehman Brothers a însemnat punctul critic al crizei financiare

Contracția abruptă a creditării, o recesiune adâncă, scăderi generalizate în piețele de capital și intervenții fără precedent ale băncilor centrale și guvernelor au urmat. Impactul s-a resimțit sever și în restul lumii, iar în Europa criza a fost urmată de cea a datoriilor suverane. Grecia și alte țări au avut nevoie de asistență financiară de la FMI, BCE și Comisia Europeană. Băncile din Spania au primit asistență prin ESM.

E drept, lumea financiară este structural diferită, acum, după 18 ani. Întrebarea esențială este, însă, ce s-a schimbat, și care sunt elementele care are putea declanșa următoarea criză financiară?

În 2008, legăturile strânse dintre bănci și răspândirea instrumentelor complexe au accelerat viteza de transmitere a pierderilor. Când încrederea s-a disipat, finanțarea a devenit aproape imposibilă. A fost o puternică dovadă a fragilității sistemului, salvat în cele din urmă doar prin intervenții masive ale băncii centrale și guvernului SUA. Legea Dodd-Frank a impus reguli noi și mai stricte pentru capital și lichiditate și a limitat asumarea de riscuri.

România și-a revenit cu greu

În Europa, unde băncile joacă un rol mai important în finanțare decât în SUA, statele au intervenit, dar consecința a fost acumularea de datorie publică. State cu poziții vulnerabile, între care Grecia, Portugalia, Irlanda și Spania au avut nevoie de sprijin din afara țării.

În România, economia a suferit o recesiune severă, cu scăderi de peste 15% în doar doi ani, și o recuperare care a durat peste șapte ani. Salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25%, TVA a crescut cu 5 puncte procentuale, iar prețul locuințelor a scăzut cu peste 50% față de maxime. Indicele bursier BET a pierdut peste 80%, iar deprecierea leului a creat probleme de rambursare a creditelor în Euro și franci elvețieni. Consecințele s-au întins pe perioada mai multor ani, limitând potențialul de creștere a economiei.

După criză, la nivel european, pentru a proteja uniunea monetară, mecanisme centrale de supraveghere și intervenție au fost create la nivelul zonei Euro. Cu toate acestea, un efect neanticipat al regulilor mai stringente a fost migrarea finanțării în afara intermedierii clasice. S-au extins masiv în această perioadă entități precum fonduri de capital privat (private equity), fonduri de risc (hedge funds) sau credit furnizat în mod privat, generând un sector puternic care a ajuns la 256,8 trilioane de dolari în 2024, potrivit Financial Stability Board, punctează Claudiu Cazacu.

Fondurile care oferă credit privat nu pot oferi finanțare pe termen lung neacoperită decât din surse de finanțare pe termen scurt, iar entitățile non-bancare pot utiliza un efect de levier dincolo de cel disponibil băncilor. În vremuri liniștite, profiturile sunt multiplicate. În perioade agitate, riscurile sunt puternic amplificate. În prezent, este una din marile vulnerabilități ale sistemului financiar.

Contextul dobânzilor este cu totul altul

După o lungă perioadă în care dobânzile au stat jos, iar băncile centrale au „injectat” bani în economie, stimulând creditarea și încurajând aprecierile pe burse, reapariția inflației a forțat o schimbare de perspectivă. În plus, anul acesta, conflictul din Orientul Mijlociu și îngrijorarea referitoare la finanțele publice au forțat o creștere pronunțată a costurilor de îndatorare. Dobânzile plătite în contul datoriei publice au atins un vârf al perioadei de după 2007. Deficitele acumulate în SUA au majorat datoria suverană și au trecut investitorii pe modul de atenție sporită. Titlurile de stat pe 10 ani s-au apropiat de 5%, sporind riscurile la adresa burselor.

Cât de departe este România de criza din 2008?

România este acum foarte diferită de cea din 2008. PIB-ul a crescut de 3,8 ori față de 2008, iar salariul mediu brut de 6,2 ori. Cu toate acestea, datoria publică raportată la PIB este de aproape 5 ori mai mare, iar deficitele bugetare sunt mai dificil de finanțat într-o perioadă de dobânzi în creștere în plan european și global, potrivit reprezentantului XTB.

Economia mai mare, mai complexă și structura diferită a deținerilor de capital sunt de luat în seamă, dar nu oferă un scut impenetrabil. Ratingul suveran se află, inconfortabil, cu doar o treaptă deasupra celui nerecomandat pentru investiții. Vulnerabilitățile ar deveni relevante dacă peisajul economic internațional s-ar deteriora.

În 2026, nivelul ridicat al îndatorării publice și private globale este o sursă de preocupare, la fel ca și concentrarea burselor pe câteva nume majore asociate tehnologiei și inteligenței artificiale.

Dacă în 2008 în centrul problemelor au stat băncile, în 2026 sistemul non-bancar are o poziție de neinvidiat în privința riscurilor sistemice. Încrederea și lichiditatea sunt strâns legate între ele. La 18 ani de la criza care a redefinit economiile, bursele și viețile oamenilor din întreaga lume, e esențial să ne întrebăm: unde sunt acum riscurile, și cât de subțire este marja de siguranță care protejează funcționarea sistemului financiar.

Citește și https://jurnaluldeafaceri.ro/stiri/cat-valoreaza-lichiditatea-companiei-in-perioada-in-care-nu-este-utilizata/